Treceți la conținutul principal

WAGNER, GENIUL DIFICIL ȘI RELAȚIILE LUI COMPLICATE


Richard Wagner s-a născut pe 22 mai 1813 la Leipzig, într-o familie de actori, a studiat la Dresda și la Leipzig și, între 1833 și 1839, a lucrat pentru teatrele de operă din Würzburg, Magdeburg, Königsberg și Riga.
În 1836 s-a căsătorit cu actrița Minna Planner, cu care are o relație furtunoasă, pentru că Wagner era gelos, posesiv, extrem de exigent, iar Minna suferea din cauza acestui comportament uneori abuziv.
De multe ori actrița izbucnea în plans în public și de cel puțin două ori l-a părăsit, plecând la părinții ei. De fiecare data, însă, tânărul Wagner o implora să se întoarcă, iar Minna ceda și revenea lângă acest soț cheltuitor și imatur. Între 1839 și 1842, cei doi au locuit la Paris, într-o sărăcie lucie. Compozitorul a fost chiar închis pentru datoriile pe care le făcuse și nu putea să le returneze, iar Minna a fost nevoită să apeleze la prietenii germani pentru a-și scoate soțul de la închisoarea datornicilor.
Primele sale opere care au un răsunet deosebit, Rienzi, Olandezul zburător sau Vasul fantomă, l-au impus în viața artistică. În 1843 se stabilește în Dresda, unde devine Kapellmeister la curtea regelui din Saxonia.
Fire orgolioasă, Wagner a avut o existență agitată. Sub influența scriitorului Heinrich Laube, a adoptat ideile republicane ale mișcării Jungen Deutschland („Tânăra Germanie"), dar, după înfrângerea revoluției din 1848, primește un mandat de arestare și este nevoit să se refugieze la Zürich, în Elveția, unde rămâne timp de 10 ani, până în anul 1858.
Relația cu Minna este din ce în ce mai proastă. Totuși, actrița era legată financiar de el, deoarece știa că e puțin probabil să mai poată urca din nou pe scenă ca actriță și o măcina frica de sărăcie. În plus, Minna începuse să prezinte semne de boală cardiacă, pentru care i s-a prescris laudanum. Înainte de a I se alătura lui Wagner la Zurich, i-a scris:
“Cea mai mare mândrie a mea a fost când te-am văzut șeful celei mai mari orchestre din Germania. Poate îți amintești că nu am ratat aproape nicio reprezentație pe care ai condus-o, te-am văzut doar pe tine și am fost fericită. Am crezut că ceea ce auzeam emana doar de la tine... Mi-ai apărut ca un Dumnezeu care guvernează toate elementele puterii... Vezi, dragă Richard, deții puterea, darul glorios de creator”.
Ea i se alătură soțului la Zurich, dar în 1850 Wagner are o aventură cu o anume Jessie Laussot, o tânără în vârstă de 21 de ani, căsătorită, cu care a plănuit să ajungă în Extremul Orient. Minna, împreună cu mama lui Jessie, au pus capăt acestui plan și compozitorul a revenit în cele din urmă la relația cu Minna pentru un timp.
O cunoaște însă pe scriitoarea Mathilde Wesendonck în timp ce lucra la Tristan și Isolda, în 1857, se îndrăgostește de ea, iar acesta va fi finalul relației dintre Minna și Wagner. După descoperirea unei scrisori de la Wagner către Mathilde în aprilie 1858, Minna l-a acuzat de adulter, Wagner a negat, susținând că Minna dat o interpretare vulgară corespondenței sale cu Mathilde.
Minna i-a scris Mathildei înainte de a pleca definitiv spre Dresda:
“Trebuie să-ți spun cu inima sângerândă că ai reușit să-mi iei soțul de lângă mine după aproape douăzeci și doi de ani de căsătorie. Fie ca această faptă nobilă să contribuie la liniștea ta sufletească, la fericirea ta”.
Minna a refuzat să divorțeze de Wagner, deși el îi cerea în mod repetat acest lucru. A susținut-o financiar pentru tot restul vieții, mai ales pentru că boala ei de inimă se agravase, dar când a murit, în ianuarie 1866, nu a participat la înmormântare.
Mai târziu Wagner se va căsători cu Cosima, fiica lui Franz Liszt. Cosima era cu 24 de ani mai tânără decât el și era fiica contesei Marie d'Agoult, care-și părăsise soțul pentru Liszt. Cuplul Cosima – Richard va avea trei copii, iar relația lor va dura până la sfârșitul vieții lui Wagner.
Începând cu anul 1864 compozitorul devine protejatul regelui Ludwig al II-lea al Bavariei, un pasionat admirator al muzicii wagneriene.
Regele nebun al Bavariei îl susține financiar, iar Wagner se ocupă doar de creația artistică. Cu ajutorul protectorului său construiește Teatrul de la Bayreuth, special pentru punerea în scenă a operelor sale.
Richard Wagner s-a mutat la Bayreuth pe 24 aprilie 1872, unde a compus ultims sa operă, Parsifal. Compozitorul a murit la Veneția, în Palatul Vendradim, în ziua de 13 februarie 1883, la vârsta de 70 ani, în urma unei afecțiuni cardiace. Soția sa, Cosima, a preluat, după decesul soțului, conducerea Festivalului Wagner, supraviețuind încă 47 de ani.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni