Michelangelo
di Ludovico Buonarroti Simoni s-a născut pe 6 martie 1475, la Caprese, în
Provincia Arezzoa și fost al doilea din cei cinci fii ai lui Lodovico di
Buonarroti Simoni și ai Francescăi di Neri di Miniato del Sera. Copilul a fost
crescut de o doică, fiică și soție de pietrar, care i-a insuflat dragostea
pentru marmură. Datorită acestei pasiuni părăsit școala, deși părinții lui ar
fi dorit să studieze gramatica și, în 1488, a fost dat la ucenicie în cel mai
vestit atelier de pictură din Florența, cel al lui Domenico Ghirlandaio.
În acea
perioadă, acesta, împreună cu fratele său David, lucra la frescele din biserica
Santa Maria Novella. La 14 ani Michelangelo începe să studieze sculptura cu
Bertoldo di Giovanni, un elev al lui Donatello, pe baza statuilor aflate în
grădina lui Lorenzo de Medici Il Magnifico, conducătorul politic al Florenței.
Michelangelo
va locui la familia de Medici între anii 1489-1492, dar după moartea lui
Lorenzo Magnificul, părăsește palatul și se întoarce la casa părintească, apoi pleacă
pentru un an la Veneția.
Revine la
Florența în 1495, iar un an mai târziu, în 1496, se duce pentru prima dată la
Roma, unde primește câteva comenzi de sculptură din partea cardinalului Riario
și a bancherului Jacopo Galli. Este perioada în care sculptează pentru bazilica
Sfântul Petru celebra Pietà.
În anul
1501, revine la Florența, unde realizează statuia lui David, Tondo Doni și
Tondo Pitti.
În anul 1505
papa Iuliu al II-lea l-a rechemat la Roma, dându-i comanda realizării unui
mausoleu monumental, iar artistul stă opt luni la Carrara pentru a alege cele
mai bune blocuri de marmură pentru lucrare. Tot papa Iuliu al II-lea l-a
însărcinat în 1508 cu pictura boltei Capelei Sixtine din Palatul Vatican,
proiect la care Michelangelo va lucra timp de patru ani.
În perioada
următoare Michelangelo lucrează și la decorațiile pentru fațada bisericii San
Lorenzo din Florența, rămase însă în stare de proiect, și la construirea unei
sacristii cu mormântul ducelui Lorenzo de Urbino, iar în 1521 începe lucrările
la cavoul familiei de Medici.
Între timp
Florența devenise republică, însă va fi curând asediată de detașamentele papale
și imperiale, iar Michelangelo primește funcția de inspector al
fortificațiilor. Florența capitulează în anul 1530 și familia de Medici revine
la putere. Papa Clement al VII-lea îl iartă pe artist pentru participarea sa la
apărarea orașului asediat și acesta revine la lucrările desfășurate în biserica
San Lorenzo și la finisarea cavourilor familiei de Medici.
În anul 1534
papa Clement al VII-lea l-a adus din nou la Roma, unde Michelangelo va rămâne
până la sfârșitul vieții. Papa îi dă sarcina de a picta peretele altarului din
Capela Sixtină cu tema Judecății de Apoi. Când, pe 31 octombrie 1541, papa Paul
al II-lea, urmașul papei Clement, a dezvelit pictura, au apărut criticii acerbi
revoltați de goliciunea personajelor, care au considerat opera o blasfemie. Artistul
va fi învinuit de imoralitate și obscenitate. Cardinalul Carafa organizează o
campanie numită “Campania frunzelor de viță” pentru acoperirea picturilor.
Această acțiune va avea loc după moartea lui Michelangelo și va fi executată de
unul din ajutoarele sale, Daniele da Voltera, în anul 1565. Capela Sixtină a
fost renovată în mai multe etape între 1980 şi 1999 și cele mai multe “frunze
de viţă” au fost îndepărtate pentru ca lucrarea “Judecata de Apoi” să se
apropie cât mai mult de original.
În anul 1549
a fost numit de papă arhitect-șef și constructor al bazilicii Sfântul Petru,
pentru a continua construirea catedralei, începută de Bramante. Până la
sfârșitul vieții Michelangelo s-a ocupat finalizarea construcției palatului
Farnese și a făcut planurile pentru sistematizarea pieții Capitoliului și
pentru cupola Bazilicii Sfântul Petru.
Deși nu era
sărac, artistul avea un mod de viață auster și solitar, asemănător cu al unui
călugăr. Adeseori lucra fără pauză chiar și în timpul nopții, uitând să mănânce
sau să se odihnească.
Singura
relație cunoscută a lui Michelangelo a a fost una platonică cu marchiza
Vittoria Colonna de Pescara, care era cu 15 ani mai tânără decât el și căreia
i-a dedicat mai multe sonete. Cei doi s-au cunoscut în 1536, la Roma, când ea avea
46 de ani, iar el avea 61 de ani. Vittoria era văduva marchizului de Pescara și
era considerată prototipul idealului feminin al Renașterii.
Michelangelo
Buonarroti a murit la Roma, pe 18 februarie 1564, la vârsta de 89 de ani, dar,
conform dorinței sale, corpul său va fi dus la Florența, unde este depus într-o
criptă a bisericii Santa Croce.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti