DOSARE SECRETE

Louis Blanc s-a născut pe 31 decembrie 1860 la Puplinge, cantonul Geneva, în Elveția, fiind fiul lui Christian şi Louise Blanc Tânărul şi-a început studiile la Şcoala Politehnică din Zurich, pe care a frecventat-o între 1877-1879, în aceeași perioadă în care studia aici și arhitectul român Ion Mincu. Louis Blanc a urmat apoi Ecole des Beaux-Arts din Paris. De-a lungul celor patru ani petrecuţi în școala franceză a primit cinci medalii de 10. A absolvit şcoala pe 26 decembrie 1883, în aceeaşi sesiune şi cu acelaşi proiect ca şi Mincu: un orfelinat pentru un mare oraş de provincie. Examenul său de diplomă a fost prezidat de arhitectul Questel şi s-a desfăşurat în prezenţa unor personalităţi însemnate ale breslei. Tânărul elveţian a lucrat în atelierele a doi arhitecţi cunoscuţi: Laisne şi Leon Ginain.   Profesorul Leon Ginain avea deja legături cu arta românească. La 10 ani după ce tânărul elvețian termină studiile la Paris, proiectul Palatului Poştelor din Bucureşti, unde

În ziua de 29 decembrie, spre seară, m-a chemat la telefon domnul Negel, care era mareşalul Curţii, spunând că Petru Groza vrea neapărat să venim a doua zi, pe 30 decembrie, la Bucureşti, fiindcă are o chestiune de familie să discute cu noi. Ori de aceea am spus chestiunea de la Londra cum ne-am logodit în Elveţia, fiindcă noi ne-am gândit că era vorba despre viitoarea mea căsătorie, ei se lăsau cam greu pe chestiunea asta. Aşa că ne-am dus la Bucureşti şi, în loc să vină Groza singur, a venit cu Gheorghiu Dej. Şi toată chestiunea cu acest document la plecare cred că o ştie destul de multă lume. Am povestit-o de mai multe ori. În fine, pe scurt, ne-au înconjurat casa cu, probabil, elemente din Divizia Tudor Vladimirescu, ne-au tăiat telefoanele, garda noastră a fost arestată şi aşa mai departe. Şi, în plus, era şantajul pe care eu n-am putut să-l accept, pentru lichidarea a peste 1.000 de studenţi care fuseseră deja arestaţi. Aşa că n-am avut încotro, a trebuit să semnez această

Kipling s-a născut s-a născut pe 30 deceembrie 1865 la Bombay, în India, unde tatăl său, John Lockwood Kipling, era profesor la Școala de artă. Se spune că părinții săi s-au cunoscut la Lacul Rudyard din Staffordshire, în Anglia, aceasta fiind originea prenumelui lui Kipling. Bebelușul a fost trimis în Anglia unde a fost crescut până la cinci ani de o femeie numită doamna Holloway, dar aceasta nu i-a acordat cea mai bună îngrijire. După ce mătușa din partea mamei s-a căsătorit cu artistul Edward Burne-Jones, Kipling și sora sa au fost preluați de aceasta până la vârsta de 12 ani, în timp ce părinții săi se aflau în continuare în India. După o perioadă petrecută ca intern la United Services College, în 1881 Kipling se întoarce în India, la Lahore, în Pakistanul de azi, unde lucrau părinții săi. A început să lucreze ca redactor la un ziar local, în paralel cu primele activități literare. Pe la mijlocul anilor 1880 a călătorit în jurul Indiei, în calitate de corespondent al pub

Elisabeta s-a născut la Kolomenskoye, în apropiere de Moscova, pe 18 decembrie 1709. Părinții ei, Petru cel Mare al Rusiei și Ecaterina I a Rusiei, fiica unui țăran leton de origine poloneză, se căsătoriseră în secret în 1707, dar mariajul lor a fost făcut public de-abia în februarie 1712. Din acest motiv, Elisabeta a fost considerată nelegitimă de către oponenții ei. Dintre cei 12 copii ai lui Petru cu Ecaterina (cinci fii și șapte fiice), numai două fiice au supraviețuit: Ana și Elisabeta. Ana a fost logodită cu Ducele de Holstein-Gottorp, nepotul regelui Carol al XII-lea al Suediei, un vechi adversar al lui Petru I. Țarul a încercat să o căsătorească pe Elisabeta cu tânărul rege Ludovic al XV-lea al Franței, însă bourbonii au refuzat oferta din cauza origini obscure a mamei tinerei. Elisabeta s-a logodit cu Prințul Karl Augustus de Holstein-Gottorp, fiul Prințului de Eutin, dar, la câteva zile după logodnă, Karl Augustus a murit. În momentul morții lui Petru cel Mare nici

Conform legendei, un pescar numit Aldrich a avut o viziune a Sfântului Petru pe când se afla în apropiere de Tamisa. Între anii 960-970, Sfântul Dunstan, episcopul de Londra, a stabilit o mică abație benedictină în această zonă. Abația a fost dedicată Sfântului Petru și a fost reconstruită în anul 1042 de către regele Eduard Confesorul, considerat a fi adevăratul ei fondator. Regele își dorea o biserică pentru înmormântarea sa și a succesorilor săi, astfel că biserica a fost sfințită pe 28 decembrie 1065, la o săptămână înainte de moartea lui Eduard, deși avea să fie complet finalizată în anul 1090. Pe data de 25 decembrie 1066, aici a avut loc încoronarea lui William Cuceritorul ca rege al Angliei, marcând începutul dominației normande. Construcția actualei abați a început sub patronajul regelui Henric al III-lea, dar biserica în stil gotic a fost finalizată abia în anul 1517. Abatele de la Westminster era unul dintre cei mai influenți oameni în perioada medievală, iar acest

Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja s-a născut la Haga, în Olanda, fiind fiul principelui Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa și al soției sale, Mary-Louise, fiica unui senator suedez. Constantin a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez. Vorbea engleza, franceza, germana, suedeza, daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă. Tânărul s-a stabilit în România în 1916, după căsătoria cu principesa Marcelle Hélène Caradja, cu care a avut doi copii: pe Jean Aristide Constantin Georges Karadja și pe Marie Marcelle Nadèje Karadja. Constantin a devenit cetățean roman și a intrat în diplomație în 1920, devenind consul la Budapesta și apoi consul general la Stockholm și Berlin. În 1941 a devenit directorul departamentului consular din Ministerul Afacerilor Externe. Colecționar de cărți vechi și rare, diplomatul a întemeiat una dintre cele mai importante colecții aflată astăzi în cea mai mare parte în Fon

Louis Pasteur s-a născut pe 27 decembrie 1822 la Dole, un sat mic din regiunea Jura din Franța, într-o familie catolică săracă, fiind al treilea copil al lui Jean-Joseph Pasteur și Jeanne-Etiennette Roqui. Familia s-a mutat la Marnoz în 1826 și apoi la Arbois în 1827, iar Louis a intrat în școala primară în 1831 și a urmat școala gimnazială la Collège d'Arbois. În octombrie 1838, a plecat la Paris, iar un an mai târziu a intrat la Collège Royal Besançon pentru a studia filozofia, obținând licența în litere în 1840. Mai târziu, în 1842, Pasteur, nemulțumit de perspectivele profesionale pe care le avea în lumea literelor, a dat dificilul test pentru a intra la École Normale Supérieure, a picat și a încercat din nou în 1843, fiind de această dată admis. A absolvit școala în 1847, susținând două teze, una în chimie și cealaltă în fizică. În 1846, a fost numit profesor de fizică la Collège de Tournon, apoi a devenit profesor de chimie la Universitatea din Strasbourg , unde, în

Anna Matveyevna Pavlova s-a născut pe 12 februarie 1881 la spitalul Regimentului Preobrazhensky din Sankt Petersburg, unde lucra tatăl ei, Matvey Pavlovich Pavlov. Mama ei, Lyubova Feodorovna Pavlova, provenea dintr-o familie de țărani și lucra ca spălătoreasă în casa bancherului rus Lazar Polyakov. Când Anna a devenit faimoasă, fiul acestuia a susținut că Anna este fiica nelegitimă a tatălui său. Unele surse spun că părinții s-au căsătorit chiar înainte de nașterea fetiței, altele consemnează că mariajul a fost legalizat câteva luni mai târziu. Anna a fost un copil născut prematur și în mica copilărie era fragilă și bolnăvicioasă. Din acest motiv, mama a trimis-o în satul Ligovo, unde se afla bunica fetei, care va avea grijă de ea în următorii ani. Pasiunea Annei pentru balet a fost apărut când a văzut o producție originală a marelui maestru de balet Marius Petipa, The Sleeping Beauty, la Imperial Maryinsky Theatre. Când avea nouă ani, mama ei a dus-o la o audiție la renumita ș

Ion Dragalina s-a născut pe 16 decembrie 1860 în Caransebeș într-o veche familie de grăniceri din Banat. Tatăl lui, Alexandru Dragalina, fusese ofițer în armata imperială austriacă, dar demisionase în 1859. Și se mutase împreună cu soția, Marta Lazaroni, în România, devenind administrator al ținuturilor de graniță. Ion Dragalina a urmat școala primară în Caransebeș și școala de cadeți la Timișoara, apoi și-a continuat studiile militare la Academia din Viena, fiind încadrat în armata austro-ungară. Tânărul ofițer s-a căsătorit în 1886 cu Elena Giurgincă și au avut împreună șase copii: doi băieți și patru fete, dintre care una a murit în copilărie. În 1887 Dragalina a demisionat din armata austro-ungară, a trecut granița în România și a fost încadrat în Armata Română cu gradul de sublocotenent, avansând până la gradul de locotenent-colonel. În perioada 1908-1911, a fost comandant al Școlii Militare de Infanterie din București, iar la începerea Primului Război Mondial avea gradul d