Conform legendei, un pescar numit Aldrich a avut o viziune a Sfântului Petru pe când se afla în apropiere de Tamisa. Între anii 960-970, Sfântul Dunstan, episcopul de Londra, a stabilit o mică abație benedictină în această zonă. Abația a fost dedicată Sfântului Petru și a fost reconstruită în anul 1042 de către regele Eduard Confesorul, considerat a fi adevăratul ei fondator.
Regele își dorea o biserică pentru înmormântarea sa și a succesorilor săi, astfel că biserica a fost sfințită pe 28 decembrie 1065, la o săptămână înainte de moartea lui Eduard, deși avea să fie complet finalizată în anul 1090.
Pe data de 25 decembrie 1066, aici a avut loc încoronarea lui William Cuceritorul ca rege al Angliei, marcând începutul dominației normande.
Construcția actualei abați a început sub patronajul regelui Henric al III-lea, dar biserica în stil gotic a fost finalizată abia în anul 1517.
Abatele de la Westminster era unul dintre cei mai influenți oameni în perioada medievală, iar acest lucru se datora faptului că abația condusă de el era locul unde erau încoronați și înmormântați monarhii, dar și locul unde aveau loc nunțile acestora.
Oamenii veneau aici să se închine și să vadă locul unde pescarul Aldrich a avut viziunea cu Sfântul Petru. Exista choar o tradiție ca pescarii să aducă pește din Tamisa călugărilor de la abație. Se spune că, la acel moment, abația era cea mai bogată din Anglia.
Inițial romano-catolică, abația Westminster a adoptat în anul 1535 anglicanismul în urma Reformei Protestante, moment în cate călugării au fost alungați, abația desființată, rămânând doar numele ei, și veniturile uriașe au fost confiscate de către stat.
În anul 1540, abația a devenit catedrala Londrei pentru o perioadă de 10 ani, până în anul 1550, când sediul episcopal s-a mutat la Saint Paul.
În timpul domniei reginei Maria I a avut loc o încercare de restaurare a catolicismului în Anglia în urma căreia benedictinii au fost readuși la Westminster, până în 1559 când regina Elisabeta I îi va alunga din nou.
În anul 1560, Elisabeta a acordat abației titlul de biserică regală, independentă de episcopie și supusă direct suveranului.
Biserica a suferit numeroase daune în timpul Revoluției engleze, mai ales în anul 1640 când puritanii au distrus unele dintre statuile și mormintele regilor.
Între anii 1722-1745, arhitectul Nicholas Hawksmoor a reconstruit cele două turnuri gotice înalte de 68 de metri, iar până în secolul al XIX-lea, abația Westminster a fost unul dintre cele trei mari centre de învățământ britanic alături de Oxford și Cambridge.
Evenimentele recente care au avut loc în catedrală - înmormântarea prințesei Diana, pe 6 septembrie 1997, vizita Papei Benedict al XVI-lea, pe 17 septembrie 2010 și căsătoria Ducelui și Ducesei de Cambridge pe 29 aprilie 2011 au readus Catedrala Westiminster, cea care a găzduit de-a lungul secolelor 17 nunți regale, în atenția publicului.
Regele își dorea o biserică pentru înmormântarea sa și a succesorilor săi, astfel că biserica a fost sfințită pe 28 decembrie 1065, la o săptămână înainte de moartea lui Eduard, deși avea să fie complet finalizată în anul 1090.
Pe data de 25 decembrie 1066, aici a avut loc încoronarea lui William Cuceritorul ca rege al Angliei, marcând începutul dominației normande.
Construcția actualei abați a început sub patronajul regelui Henric al III-lea, dar biserica în stil gotic a fost finalizată abia în anul 1517.
Abatele de la Westminster era unul dintre cei mai influenți oameni în perioada medievală, iar acest lucru se datora faptului că abația condusă de el era locul unde erau încoronați și înmormântați monarhii, dar și locul unde aveau loc nunțile acestora.
Oamenii veneau aici să se închine și să vadă locul unde pescarul Aldrich a avut viziunea cu Sfântul Petru. Exista choar o tradiție ca pescarii să aducă pește din Tamisa călugărilor de la abație. Se spune că, la acel moment, abația era cea mai bogată din Anglia.
Inițial romano-catolică, abația Westminster a adoptat în anul 1535 anglicanismul în urma Reformei Protestante, moment în cate călugării au fost alungați, abația desființată, rămânând doar numele ei, și veniturile uriașe au fost confiscate de către stat.
În anul 1540, abația a devenit catedrala Londrei pentru o perioadă de 10 ani, până în anul 1550, când sediul episcopal s-a mutat la Saint Paul.
În timpul domniei reginei Maria I a avut loc o încercare de restaurare a catolicismului în Anglia în urma căreia benedictinii au fost readuși la Westminster, până în 1559 când regina Elisabeta I îi va alunga din nou.
În anul 1560, Elisabeta a acordat abației titlul de biserică regală, independentă de episcopie și supusă direct suveranului.
Biserica a suferit numeroase daune în timpul Revoluției engleze, mai ales în anul 1640 când puritanii au distrus unele dintre statuile și mormintele regilor.
Între anii 1722-1745, arhitectul Nicholas Hawksmoor a reconstruit cele două turnuri gotice înalte de 68 de metri, iar până în secolul al XIX-lea, abația Westminster a fost unul dintre cele trei mari centre de învățământ britanic alături de Oxford și Cambridge.
Evenimentele recente care au avut loc în catedrală - înmormântarea prințesei Diana, pe 6 septembrie 1997, vizita Papei Benedict al XVI-lea, pe 17 septembrie 2010 și căsătoria Ducelui și Ducesei de Cambridge pe 29 aprilie 2011 au readus Catedrala Westiminster, cea care a găzduit de-a lungul secolelor 17 nunți regale, în atenția publicului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti