Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2019

AGATHA ȘI GEORGE BACOVIA: POVESTEA IUBIRII ȘI A SACRIFICIULUI

George Andone Vasiliu s-a născut pe 4 septembrie 1881, la Bacău, părinții săi fiind Dimitrie Vasiliu, comerciant, și Zoe Vasiliu. Copilul este înscris în 1889 pentru clasa întâi la un pension din Bacău, apoi la Școala Primară Domnească numărul 1. În 1899, în timpul liceului, obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură" și în același an îi apare în Literatorul din 30 martie poezia “Și toate”. În 1900 tânărul George se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage însă în al doilea semestru, apoi se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Termină liceul la Bacău în 1903 și se înscrie la Facultatea de Drept din București, unde frecventează cenaclul lui Alexandru Macedonski. Un an mai târziu se retrage de la Facultatea de Drept și în 1906 se reîntoarce la Bacău, iar un an mai târziu se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Poetul obține în 1911 diploma de licență și se înscri

ROMÂNUL CARE I-A LUAT SOȚIA ȘI AVEREA CELEBRULUI PARFUMIER FRANÇOIS COTY

PARFUM DIN ALTE TIMPURI Joseph Marie François Spoturno s-a născut pe 3 mai 1874, în Ajaccio, Corsica, fiind descendent al Isabellei Bonaparte, care era mătușa lui Napoleon Bonaparte. Părinții lui erau Jean-Baptiste Spoturno și Marie-Adolphine-Françoise Coti, ambii urmași ai coloniștilor genovezi care fondaseră orașul Ajaccio în secolul al XV-lea. După moartea timpurie a părinților lui, iar tânărul François a fost crescut de străbunica lui, Marie Josephe Spoturno, și, după moartea acesteia, de bunica lui, Anna Maria Belone Spoturno, care locuia la Marsilia. După ce a petrecut câțiva ani în serviciul militar, François a întâlnit un corsican pe nume Emmanuel Arène, care a devenit mentorul lui, oferindu-i o slujbă la Paris, ca secretar. François s-a căsătorit la Paris cu Yvonne Alexandrine Le Baron și și-a luat un nume mai franțuzesc, Coty, inspirat de numele de fată al mamei sale. Tot în această perioadă l-a cunoscut pe Raymond Goery, un farmacist care producea și vindea parfumur

DOAMNA BULANDRA, PROFESOARA A ZECI DE GENERAȚII DE MARI ACTORI

Lucia Sturdza Bulandra s-a născut la Iași, pe 25 august 1873, fiind nepoata politicianului Vasile Sturdza, primul Președinte al Consililui de Miniștri de la Iași, după Mica Unire și primul prim-președinte al Curții de Casație și Justiție. Lucia se mută cu părinții săi, Emil și Magda, la București. Aici a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie, în timpul studenției pregătind elevi de liceu în particular. Negăs ind un post în învăţământ, așa cum familia își dorea, s-a prezentat, în 1898, la directorul Teatrului Naţional, Petre Grădişteanu, care, după o singură probă, a angajat-o. Debutul în teatru l-a avut în piesa “Primul Bal”, a dramaturgului francez Édouard Pailleron, pe 1 octombrie 1898, dar nu a avut success la început. Cronicile negative au determinat-o să se înscrie la Conservatorul Aristizzei Romanescu, pe care o admira foarte mult, unde a studiat arta dramatică. Lucia Sturdza este distribuită în 1911 în filmul Amor Fatal, unde a jucat alături de Tony Bulandra, cel

MOARTEA IULIEI ȘI PRĂBUȘIREA PSIHICĂ A ILUSTRULUI TATĂ

DRAMA FAMILIEI HASDEU Tadeu Hîjdeu s-a născut la Hotin, în Basarabia, pe 26 februarie 1838 și și-a petrecut copilăria la moșia părinților din Cristinești, Basarabia, fiind crescut de către mama sa vitregă. Tatăl său, Alexandru Hâjdeu, cunoștea zece limbi străine, printre care și persana, era istoric, publicist și a scris în latină despre flora Basarabiei. Tânărul, care mai târziu avea să-și ia numele Bogdan Petriceicu Hasdeu, a studiat la universitatea din Harkov, fiind apoi ofițer în armata rusă. Când sudul Basarabiei a revenit la Moldova, a trecut granița, iar rușii i-au cerut extrădarea și, pentru că autorităților române au refuzat, i-au anulat dreptul de moștenire pe care-l avea asupra unor moșii ale familiei rămase în partea rusească a Basarabiei. La 1857 Hasdeu a fost numit membru al tribunalului din Cahul, dar după un an s-a mutat la Iași, ca profesor de liceu și bibliotecar al universității. Între 17 mai 1876 și 1 aprilie 1900 a fost director al Arhivelor Statului di

SFÂNTA TEREZA DE CALCUTTA

FETIȚA ALBANEZĂ CARE A DEVENIT SIMBOLUL CARITĂȚII ÎN SECOLUL XX   Agnese Gonxhe Bojaxhiu s-a născut pe 26 august 1910, în Uskub, oraș aflat la începutul secolului XX în Imperiul Otoman, astăzi Skopje, capitala Macedoniei de Nord. Tatăl ei, Nikolle Bojaxhiu sau Nikola Boiagiu, ar fi fost de origine vlahă, Agnese fiind mezina familiei. Tatăl ei era implicat în politica albaneză, dar în 1919, după o întâlnire politică, s-a îmbolnăvit și a murit. Fetița avea aproape 9 ani și, după moartea tatălui, mama a crescut-o ca romano-catolică. La vârsta de 18 ani, în 1928, a părăsit oraşul natal pentru a se alătura călugăriţelor irlandeze de Loreto. A rămas câteva luni la Dublin, unde a primit numele "sora Maria Tereza", după Sfânta Tereza din Lisieux. Un an mai târziu, în 1929, a părăsit Irlanda şi s-a oprit în India, la Darjeeling, unde, în 1931, a depus primul jurământ de credinţă. A fost trimisă apoi la Calcutta, unde a predat la Liceul de Fete Sfânta Maria, condus de călugăriţel

ULTIMA EXECUȚIE PUBLICĂ DIN BUCUREȘTI

GHIȚĂ CUȚUI ȘI SIMION MEHEDINȚEANU, CONDAMNAȚI LA MOARTE PRIN SPÂNZURĂTOARE După înăbușirea Revoluției de la 1821 și reinstaurarea domniilor pământene, s-a urmărit, vreme de aproape 15 ani, prinderea și condamnarea ori uciderea tuturor celor care participaseră la rebeliune. Doi dintre capii revoltelor din Oltenia, Ghiță Cuțui Olteanul și Simion Mehedințeanu, ambii căpitani de panduri în oastea lui Tudor Vladimirescu, s-au ascuns, după 182 2, și au continuat să lupte. Ghiță Cuțui ridicase, pe la 1815, o culă importantă la Broșteni, în lunca Motrului, în amintirea soției sale, răpite de turcii din Ada-Kaleh, care pustiau la acea vreme vestul Olteniei. Ghiță fusese slujitor de plasă și devenise căpetenia răsculaților. Simion găsise refugiu între zidurile Schitului Topolnița și era descris ca fiind o “căpetenie dintre apostați la vremea turburării ce s-au urmat aici în țară”. La 1824 cei doi fugari au aflat că oamenii domnului îi caută. Au ajuns în Transilvania, s-au organiz

IOSIF VULCAN, UN MARE CĂRTURAR TRANSILVĂNEAN

Iosif Vulcan s-a născut pe 31 martie 1841 la Holod, în Bihor, într-o veche familie greco-catolică. Tatăl său, Nicolae Vulcan, a fost preot, nepot de unchi al episcopului Samuil Vulcan, întemeietorul școlii de la Beiuș, mama sa fiind Irinyi Viktória. Studiile primare le urmează în comuna Leta-Mare, unde se mută cu familia în 1844. Din 1851 merge la Gimnaziul Premonstratens din Oradea. La sfatul tatălui său, se înscrie la facultatea de drept a Universității din Budapesta, dar nu urmează o carieră de avocat pentru că era atras de literatură. În luna iunie a anului 1865 Iosif Vulcan întemeiază revista Familia, al cărei program era de a răspândi cultura românească în Transilvania, iar în februarie 1866 primește la sediul redacției, de la un privatist de la Gimanziul din Cernăuți, o scrisoare însoțită de mai multe poezii. Semnatarul era Mihail Eminovici. Redactorul Familiei publică una dintre ele, “De-aș avea”, dar transformă, de comun acord cu autorul, numele acestuia din Eminovici î

LEV TOLSTOI, DE LA DEPENDENȚA DE JOCURILE DE NOROC LA CEARTA CU BISERICA

MARELE SCRIITOR A FOST ÎN TINEREȚE LA BUCUREȘTI Lev Nikolaevici Tolstoi s-a născut pe 28 august 1828, la moșia Iasnaia Poliana, gubernia Tula, aflată la 200 de kilometric de Moscova. Tatăl său, Nikolai Tolstoi, era conte și provenea dintr-o familie de nobili germani. Din păcate, Nikolai a risipit averea familiei, dar, în 1822, se căsătorește cu prințesa Maria Nikolevna Volkonskaia, care avea o zestre însemnată, cee ace va oferi familiei un trai la cele mai înalte standard ale epocii. Mama va muri când micul Tolstoi nu împlinise încă nici doi ani, iar mătușa copilului, Tatiana Ergolskaia, va prelua rolul mamei pentru el și cei trei frați mai mari: Nikolai, Dimitri și Serghei. Lev și ceilalți trei băieți au fost crescuți și îngrijiți de bone și servitoare și și-au petrecut copilăria la Iasnaia Poliana, primind educație de la profesori particulari, germani și francezi, care locuiau la conacul familiei în tot cursul anului și încercau să le asigure copiilor o educație bună. În 18

RODICA OJOG-BRAȘOVEANU, MAMA ROMANELOR POLIȚISTE ALE ANILOR '70 - '80

Angela Rodica Ojog-Brașoveanu s-a născut pe 28 august 1939, la București, fiind fiica profesoarei Ana Ojog și a avocatului Victor Ojog. Tatăl său a fost arestat de mai multe ori imediat după venirea comuniștilor la putere pentru că fusese membru al Partidului Național Liberal, iar familia a trecut prin perioade în care trăia din vânzarea lucrurilor din casa - tablouri, covoare, bijuterii, chiar și mobilier. Rodica a urmat primele clase la școala „Maison des Français", apoi a terminat Liceul „Domnița Ileana". La absolvire s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din București, dar în 1956 a fost exmatriculată din toate facultățile din țară și arestată sub acuzația de solidarizare cu susținătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta. De altfel, mulți studenți se aflau în aceeași situație, dar Rodica Ojog fusese chiar direct implicată în organizarea mișcărilor studențești de protest la facultatea ei. Desfășurarea evenimentelor din Ungaria era urmări

SCANDALUL INGRID BERGMAN

FRUMOASA ACTRIȚĂ SUEDEZĂ ȘI MARILE EI PASIUNI Ingrid Bergman s-a născut pe 29 august 1915 în Suedia. Fetița a rămas orfană de mamă când avea doar 3 ani, iar tatăl ei a murit când Ingrid împlinise 12 ani. La vârsta de 18 ani s-a hotărât să dea la actorie şi a devenit studentă la Şcoala de Actorie de pe lângă Teatrul Regal de Dramă de la Stockholm. În 1937 se căsătoreşte cu Petter Lindsröm, un medic stomatolog cu care va avea o fiică, pe Pia. În 1939, Ingrid ajunge în America, lăsându-şi acasă fetița, alături de tatăl ei. Primul ei film turnat la Hollywood este „Intermezzo” şi va fi un succes. În 1940 acrtița se va întoarce în Suedia, imediat după terminarea filmărilor la „Intermezzo”, dar curând decide să semneze un contract pe şapte ani cu producătorii de la Hollywood, în timp ce familia ei se afla încă în Europa. După „Intermezzo”, va filma în „Casablanca”, în 1942, „For Whom the Bell Tolls”, în 1943, „Gaslight”, în 1944 și „Ioana D'Arc”, în 1948. Petter, soţul ei, şi