Treceți la conținutul principal

MOARTEA LUI TĂNASE


Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie,
Și cu asta ce-am făcut?
Actorul s-a născut într-o familie modestă, pe 5 iulie 1880, la Vaslui, tatăl său, Ion Tănase, fiind laborant de farmacie. În școală a fost un elev mediocru, cele mai mari note le avea la muzică și sport. În copilărie și adolescență Tănase mergea frecvent la Grădina "Pîrjoala" din Vaslui, unde se juca teatru popular, iar trupele de actori care veneau în turnee l-au inspirat în crearea unui grup de teatru împreună cu prietenii de aceeași vârstă.
Primul său angajament a fost în trupa de teatru de limbă idiș condusă de Mordechai Segalescu care avea nevoie de un actor pentru un spectacol in Vaslui și a fost ales tânărul Tănase, nelipsit de la repetiții.
În 1896 a terminat gimnaziul și s-a înscris la liceul militar din Iași, dar a fost respins la examenul medical, astfel că va frecventa, o scurtă perioadă de timp, liceul "Nicolae Bălcescu" din Brăila, la care este nevoit să renunțe după câteva săptămâni din lipsă de bani.
În Brăila s-a împrietenit cu învățătorul și scriitorul Ion Adam, care i-a oferit temporar tânărului de 18 ani catedra sa din Cursești, Rahova. Tănase și-a dezvoltat propriul stil de predare, aducând muzica și gimnastica pe primul loc în programă, reușind să atragă noi elevi către școală, dar cariera didactică nu are o durată prea mare.
Pe 14 octombrie 1899 se înrolează voluntar la Regimentul 1 Geniu din București și, după efectuarea stagiului military, se înscrie la cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, pe care l-a absolvit în 1905 și în același an se va căsători cu actrița Iosefina Reitman. De atunci începe să lucreze în mai multe teatre, primind roluri nesemnificative la Teatrul Naţional sau în diverse trupe particulare, care purtau numele celor care le înfiinţaseră: Compania Grigoriu, Nicu Poenaru, N. Niculescu Buzău.
În 1917, Constantin Tănase divorțează și se recăsătorește cun Virginia Niculescu, iar în 1919 pune bazele trupei de teatru Cărăbuș în București, cu care va face numeroase turnee prin țară, dar și în străinătate, în Turcia și în Franța.
Tănase a murit în București pe 29 august 1945. Au existat zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis din ordinul Armatei Roșii, din cauza satirei la adresa soldaților ruși pe care îi ironize în cupletele sale. Nepotul actorului, Tănase Radu Alexandru, spune însă că moartea a fost cauzată de un blocaj renal în urma unui tratament cu 20 de aspirine pe zi, administrat în urma unei infecții faringiene. Marele actor a fost înmormântat pe 31 august, la Cimitirul Bellu, pe ultimul său drum fiind însoțit de mii de bucureșteni.
„În țara asta, țara pâinii
Să aibă pâine chiar și câinii
Guvernul nostru ne obligă
S-avem o zi de mămăligă
Lor ce le pasă cum e traiul
Scumpiră trenul și tramvaiul
Scumpiră tot, la cataramă
Până și pâinea și tutunul
Și când înjuri pe șleau de mama
Ei, cică, eu fac pe nebunul.”
(…)
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie,
Și cu asta ce-am făcut?
Ia corupția amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Și cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câștiga o pâine,
Mulți o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin țări străine,
Și cu asta ce-am făcut?
Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Și cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Și cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Țara-i plină de vedete,
Și cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!
E sloganul cunoscut;
Iarăși am votat ca proștii,
Și cu asta ce-am făcut?”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp