POVESTEA MARIEI MONTESSORI, EDUCATOAREA SECOLULUI XX

Maria Montessori s-a născut în orașul Chiaravalle, în Italia, pe 31 august 1870. Familia s-a mutat la Roma în 1875, iar anul următor Maria a fost înscrisă la școala de stat. Și-a continuat educația între 1886-1890, la Institutul Tehnic ”Leonardo da Vinci”, dorind să devină inginer.

După absolvire, părinții săi au îndemnat-o să intre în învățământ, fiind unul dintre domeniile în care femeile puteau să lucreze, dar Maria era hotărâtă să urmeze școala medicală și să devină medic.

În 1890 s-a înscris la Universitatea din Roma unde a studiat fizica, matematica și științele naturale, iar după doi ani s-a înscris la Facultatea de Medicină. A obținut numeroase burse și, în plus, a dat lecții particulare, astfel că și-a putut plăti cea mai mare parte a educației sale medicale. În timpul școlii de medicină a făcut singură disecțiile, deoarece clasele mixte nu erau permise.

Maria Montessori a devenit, pe 10 iulie 1896, prima femeie medic din Italia.

A fost angajată imediat la Spitalul San Giovanni de pe lângă Universitatea din Roma. În 1897 s-a alăturat voluntar unui program de cercetare în cadrul clinicii de psihiatrie de la Universitatea din Roma.

Maria Montessori vizita azilurile pentru copii cu retard mintal din Roma. În cadrul unei vizite, îngrijitorul azilului i-a povestit că micuții pacienți adunau de pe jos firimiturile căzute după luarea mesei. Montessori și-a dat seama că acești copii își doreau stimulare senzorială și că lipsa acesteia contribuia la starea lor. Astfel, a început să cerceteze tot ceea ce avea legătură cu copiii cu retard.

În 1898, munca lui Montessori cu copiii de la azil a devenit din ce în ce mai importantă. S-a adresat Congresului Național Medical din Torino, unde a susținut teoria controversată conform căreia lipsa unei îngrijiri adecvate pentru copiii cu retard reprezenta cauza comportamentului lor.

Implicarea lui Montessori în Liga Națională pentru Educația Copiilor Retardați a fost urmată de numirea sa în funcția de co-director, împreună cu Giusseppe Montesano, la o instituție nou-înființată, numită Școala pentru copii cu tulburări de comportament. Montessori a lucrat timp de doi ani în cadrul acestei școli și a început o relația sa cu colaboratorul ei, Giusseppe Montesano.

În 1898, Maria a născut un băiat, pe Mario. Cum relația cu Giusseppe se destramă, femeia ia o decizie controversată. Își trimite copilul la țară și timp de cinci ani nu se implică deloc în viața micuțului. Revine însă asupra deciziei și reia legătura cu Mario, care avea să devină la maturitate unul dintre cei mai importanți asistenți în munca ei.

În 1901, Maria a părăsit Școala pentru copii cu tulburări de comportament, începând să studieze pe cont propriu filosofia educațională și antropologia.

Maria Montessori a deschis, pe 6 ianuarie 1907, prima ”Casa dei Bambini”, într-unul dintre cele mai sărace cartiere din Roma, San Lorenzo. Montessori era convinsă că educația începe la naștere și că primii ani din viața unui copil sunt cei care-l formează pe acesta cel mai mult.

În toamna anului 1908, existau deja cinci Case ale copiilor, patru la Roma și una la Milano.

În 1909, dr. Montessori a ținut primul ei curs pe teme pedagogice, urmat de o cercetare complex, care a presupus studierea copiilor de toate rasele și culturile din numeroase țări.

În 1915, Montessori a mers și în Statele Unite, unde au fost deschise apoi multe școli bazate pe cursurile ținute de ea. Întoarsă în Europa, s-a stabilit la Barcelona, unde a înființat un seminar-laborator de pedagogie. Aici au venit mai târziu fiul său și soția acestuia, însoțiți de cei patru copii pe care îi aveau.

În 1933 toate școlile Montessori din Germania au fost închise. Au urmat apoii cele din Italia. Izbucnirea Războiului civil din Spania a făcut ca membrii familiei Montessori să plece, în 1936, în Anglia.

Maria Montessori și fiul său au plecat în India, în 1939, pentru a susține cursuri de formare în pedagogie. Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, fiind cetățeni italieni, Mario a fost arestat, iar mama sa a fost pusă în arest la domiciliu.

S-au reîntors în Olanda în 1946, ultima sa apariție publică fiind la Londra, în 1951, la un congres de specialitate.
Maria Montessori a murit în Olanda la vârsta de 81 de ani, pe 6 mai 1952. După moartea ei, Mario a urmat la conducerea Asociației Internaționale care îi poartă numele.

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Citiți mai multe

Moştenitorii Iranului de altădată: Frumoasele soţii ale şahului Mohammad Reza Pahlavi

Cele trei regine ale Iranului: Fawzia, Soraya şi Farah Mohammad Reza Șah Pahlavi s-a n ă scut pe 26 octombrie 1919 în Teheran şi a fost fiul şahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului. Tânărul şah a primit o educație occidentală și, prin urmare, a fost un prieten al Statelor Unite și al statelor din vestul Europei. Când Mohammad Reza a împlinit 11 ani, tatăl său l-a înscris la Institut Le Rosey, un internat elvețian, pentru studii suplimentare. Mohammad a plecat în Elveția pe 7 septembrie 1931, unde cursurile se ţineau în limba franceză, fiind primul prinţ moştenitor iranian care a fost trimis în străinătate pentru a fi educat. S-a întors în ţara natală pentru a obține diploma de bacalaureat în 1936 şi, după revenirea în Iran, a fost înregistrat l a academia militară din Teheran, unde a rămas înscris până în 1938, absolvind ca locotenent. Regina Fawzia După absolvire, Mohammad Reza a fost repede promovat la gradul de căpitan, rang pe care l-

Citiți mai multe

ANNE FRANK, FETIȚA-SIMBOL A VICTIMELOR NAZISMULUI

Anne s-a născut pe 12 iunie 1929 în Frankfurt, fiind cea de-a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank și a avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite credințe, Anne având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Părinții nu erau stricți în ceea ce privește tradițiile religioase, cea mai religioasă dintre ei fiind mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa îndeaproape de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După ce naziștii au ajuns la putere în Germania, Otto Frank a hotărât să deschidă o filială a firmei pe care o avea, Opekta, la Amsterdam, în Olanda. Inițial, tatăl familiei s-a mutat singur la Amsterdam în 1933, iar Edith și fetele l-au urmat în februarie 1934. Patru ani mai târziu, în 1938, Otto a înființat, împreună cu Herman van Pels, tot evreu, exilat din Osnabrück, o a doua firmă, Pectacon, care vindea mirodenii. În mai 1940 Olanda a fo

Citiți mai multe

DOSARE SECRETE

Faceți căutări pe acest blog