POVESTEA MARIEI MONTESSORI, EDUCATOAREA SECOLULUI XX

 Maria Montessori s-a născut în orașul Chiaravalle, în Italia, pe 31 august 1870. Familia s-a mutat la Roma în 1875, iar anul următor Maria a fost înscrisă la școala de stat. Și-a continuat educația între 1886-1890, la Institutul Tehnic ”Leonardo da Vinci”, dorind să devină inginer.

După absolvire, părinții săi au îndemnat-o să intre în învățământ, fiind unul dintre domeniile în care femeile puteau să lucreze, dar Maria era hotărâtă să urmeze școala medicală și să devină medic.

În 1890 s-a înscris la Universitatea din Roma unde a studiat fizica, matematica și științele naturale, iar după doi ani s-a înscris la Facultatea de Medicină. A obținut numeroase burse și, în plus, a dat lecții particulare, astfel că și-a putut plăti cea mai mare parte a educației sale medicale. În timpul școlii de medicină a făcut singură disecțiile, deoarece clasele mixte nu erau permise.

Maria Montessori a devenit, pe 10 iulie 1896, prima femeie medic din Italia.

A fost angajată imediat la Spitalul San Giovanni de pe lângă Universitatea din Roma. În 1897 s-a alăturat voluntar unui program de cercetare în cadrul clinicii de psihiatrie de la Universitatea din Roma.

Maria Montessori vizita azilurile pentru copii cu retard mintal din Roma. În cadrul unei vizite, îngrijitorul azilului i-a povestit că micuții pacienți adunau de pe jos firimiturile căzute după luarea mesei. Montessori și-a dat seama că acești copii își doreau stimulare senzorială și că lipsa acesteia contribuia la starea lor. Astfel, a început să cerceteze tot ceea ce avea legătură cu copiii cu retard.

În 1898, munca lui Montessori cu copiii de la azil a devenit din ce în ce mai importantă. S-a adresat Congresului Național Medical din Torino, unde a susținut teoria controversată conform căreia lipsa unei îngrijiri adecvate pentru copiii cu retard reprezenta cauza comportamentului lor.

Implicarea lui Montessori în Liga Națională pentru Educația Copiilor Retardați a fost urmată de numirea sa în funcția de co-director, împreună cu Giusseppe Montesano, la o instituție nou-înființată, numită Școala pentru copii cu tulburări de comportament. Montessori a lucrat timp de doi ani în cadrul acestei școli și a început o relația sa cu colaboratorul ei, Giusseppe Montesano.

În 1898, Maria a născut un băiat, pe Mario. Cum relația cu Giusseppe se destramă, femeia ia o decizie controversată. Își trimite copilul la țară și timp de cinci ani nu se implică deloc în viața micuțului. Revine însă asupra deciziei și reia legătura cu Mario, care avea să devină la maturitate unul dintre cei mai importanți asistenți în munca ei.

În 1901, Maria a părăsit Școala pentru copii cu tulburări de comportament, începând să studieze pe cont propriu filosofia educațională și antropologia.

Maria Montessori a deschis, pe 6 ianuarie 1907, prima ”Casa dei Bambini”, într-unul dintre cele mai sărace cartiere din Roma, San Lorenzo. Montessori era convinsă că educația începe la naștere și că primii ani din viața unui copil sunt cei care-l formează pe acesta cel mai mult.

În toamna anului 1908, existau deja cinci Case ale copiilor, patru la Roma și una la Milano.

În 1909, dr. Montessori a ținut primul ei curs pe teme pedagogice, urmat de o cercetare complex, care a presupus studierea copiilor de toate rasele și culturile din numeroase țări.

În 1915, Montessori a mers și în Statele Unite, unde au fost deschise apoi multe școli bazate pe cursurile ținute de ea. Întoarsă în Europa, s-a stabilit la Barcelona, unde a înființat un seminar-laborator de pedagogie. Aici au venit mai târziu fiul său și soția acestuia, însoțiți de cei patru copii pe care îi aveau.

În 1933 toate școlile Montessori din Germania au fost închise. Au urmat apoii cele din Italia. Izbucnirea Războiului civil din Spania a făcut ca membrii familiei Montessori să plece, în 1936, în Anglia.

Maria Montessori și fiul său au plecat în India, în 1939, pentru a susține cursuri de formare în pedagogie. Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, fiind cetățeni italieni, Mario a fost arestat, iar mama sa a fost pusă în arest la domiciliu.

S-au reîntors în Olanda în 1946, ultima sa apariție publică fiind la Londra, în 1951, la un congres de specialitate.
Maria Montessori a murit în Olanda la vârsta de 81 de ani, pe 6 mai 1952. După moartea ei, Mario a urmat la conducerea Asociației Internaționale care îi poartă numele.