Treceți la conținutul principal

DOAMNA BULANDRA, PROFESOARA A ZECI DE GENERAȚII DE MARI ACTORI

Lucia Sturdza Bulandra s-a născut la Iași, pe 25 august 1873, fiind nepoata politicianului Vasile Sturdza, primul Președinte al Consililui de Miniștri de la Iași, după Mica Unire și primul prim-președinte al Curții de Casație și Justiție. Lucia se mută cu părinții săi, Emil și Magda, la București.
Aici a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie, în timpul studenției pregătind elevi de liceu în particular. Negăsind un post în învăţământ, așa cum familia își dorea, s-a prezentat, în 1898, la directorul Teatrului Naţional, Petre Grădişteanu, care, după o singură probă, a angajat-o.
Debutul în teatru l-a avut în piesa “Primul Bal”, a dramaturgului francez Édouard Pailleron, pe 1 octombrie 1898, dar nu a avut success la început. Cronicile negative au determinat-o să se înscrie la Conservatorul Aristizzei Romanescu, pe care o admira foarte mult, unde a studiat arta dramatică.
Lucia Sturdza este distribuită în 1911 în filmul Amor Fatal, unde a jucat alături de Tony Bulandra, cel care, după câteva luni, avea să devină soțul ei. După trei ani, în 1914 soții Bulandra au înfiinţat Teatrul Regina Maria, care rivaliza cu repertoriul Teatrului Național. Mai târziu teatrul particular își schimbă numele în Compania Bulandra – Maximilian – Storin.
Lucia Sturdza Bulandra juca în fiecare seară, regiza spectacole, mergea în turnee și, mai târziu, a devenit profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti.
Compania de teatru s-a destrămat în 1941, actorii și regizorii fiind angajați la Teatrul Municipal „I.L. Caragiale”, proaspăt înființat. Doi ani mai târziu, în 1943, actorul Tony Bulandra moare, la vârsta de 62 de ani.
Lucia Sturdza Bulandra devine în 1947 directoarea Teatrului Municipal. Cariera ei continua pe scenă, dar și la catedră, zeci de generații dintre marii actori ai României fiindu-I studenți.
Doamna Bulandra a murit pe 19 septembrie 1961, la vârsta de 88 de ani.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...