Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român.

Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord.

Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul francez Napoleon al III-lea l-a primit cu mare cordialitate. Prințul României a fost însărcinat să îl informeze pe Regele Wilhelm I despre intențiile pașnice ale Franței și despre dorința sinceră a împăratului de a păstra cele mai bune relaţii cu Prusia. Napoleon a declarat chiar că nimeni nu poate înțelege mai bine dificultățile poziției lui Carol în România decât el, deoarece conducerea unui popor latin nu era o chestiune ușoară. Când a aflat detalii despre proiectul căsătoriei cu Elisabeta, Napoleon și-a exprimat satisfacția și a adăugat: "Prințesele germane sunt atât de bine educate!"

Pentru că întâlnirea lui Carol cu Prințesa Elisabeta a fost relocată la Köln în loc de Darmstadt, cum se stabilise iniţial, prințul Carol a plecat pe 12 octombrie, deci cu o zi mai devreme faţă de data programată. Evenimentul a avut loc la Flora, unde Prinţesa Marie de Nassau, mama Elisabetei, o însoţea la o serată. Urma un concert Schumann. Prințul Carol și prințesa Elisabeta, care se cunoşteau, cum spuneam, din 1861, pentru că se întâlniseră în câteva conjuncturi oficiale la Berlin, au făcut o mică plimbare în aer liber, povestind despre vechile vremuri din Berlin.

Prințul Carol s-a îndrăgostit sincer de prințesa Elisabeta și a decis să-i ceară mâna. A urmat o întâlnire privată cu mama Elisabetei, prințesa de Wied, şi toate detaliile au fost aranjate, nu înainte ca prinţesa mamă  să se convingă că fiică este de acord cu acest mariaj. După un sfert de oră de consfătuiri în familie, răspunsul "Da" a ajuns la prinț, chiar din partea tinerei prințese. Treburi urgente au făcut ca prinţul să plece pentru următoarele două zile la Paris, chiar în cursul nopţii.

După o absență de 48 de ore, prințul Carol se întoarce de la Paris la Neuwied, unde, pe 15 octombrie 1869, a fost oficiată logodna. Tânărul cuplu a primit un număr impresionant de telegrame de felicitare, inclusiv mesaje de la Regele și Prinţul Prusiei și de la Împăratul Napoleon al III-lea. Impresia generală creată de alegerea prințului Carol a fost foarte bună.

Dar situaţia politică fragilă a impus întoarcerea rapidă a prințului în ţară. Totuşi, ziua nunții a fost ferm stabilită pentru 15 noiembrie. Şi chiar aşa s-a întâmplat. Cei doi miri s-au bucurat ca la nuntă să participe invitaţi dintre cei mai selecţi: regina Prusiei, Augusta de Saxa-Weimar-Eisenach, însoțită de Marea Ducesă de Baden, reprezentanţi de seamă ai familiei de Hohenzollern Sigmaringen şi numeroşi trimişi diplomatici. Ceremonia a avut loc la Neuwied, prima dată în Capela Romano-Catolică și, ulterior, a existat şi o ceremonie în conformitate cu ritualurile bisericii protestante, căreia îi aparţinea mireasa.Textul predicii de căsătorie a fost plin de mesaje referitoare la dificultăți care urmau în viaţa tânărului cuplu. "Unde te duci tu, voi merge şi eu și unde vei locui, voi locui şi eu, poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău, Dumnezeul meu", a fost juramantul Elisabetei la ceremonia de căsătorie.  Pastorul i-a spus miresei în timpul nunţii: „Te-ai născut germană, dar eşti româncă de azi înainte".

Pe 18 noiembrie, la doar câteva zile după nuntă, a început călătoria spre noua casă a prințesei. După o scurtă ședere în Viena, Principele Carol şI Principesa Elisabeta  au ajuns, pe 22 noiembrie, pe pământ românesc. În fiecare oraș prin care au trecut în drumul lor a fost sărbătoare, iar entuziasmul românilor părea să-l depășească chiar și pe cel cu care l-au întâmpinat românii pe prințul Carol, în 1866. Sosirea prinţilor la Bucuresti a fost marcată cu 101 salve de tun, iar oraşul a fost decorat in cinstea acestei fericite ocazii. Venerabilul Mitropolit Nifon a oficiat un Te Deum la Catedrala din Dealul Mitropoliei, căsătoria a fost binecuvântată în rit ortodox şi trecută în registrul Stării Civile. Darul de nuntă din partea României a fost defilarea a cincizeci de perechi de tineri ţărani veniţi din toate colţurile ţării, proaspăt căsătoriţi şi înzestraţi pe cheltuiala statului. În următoarele zile deputații români din toate regiunile  au fost primiți în Sala Tronului, iar Principesa Elisabeta a purtat, pentru prima dată, coroana de diamante la București.