Treceți la conținutul principal

Moartea lui Sisi. Asasinarea Preaiubitei Împărătese


În toamna anului 1898, în ciuda avertismentelor cu privire la posibile încercări de asasinat, Împărăteasa Sisi, ajunsă la vârstă de șaizeci de ani, a călătorit incognito la Geneva, în Elveția. În ciuda discreţiei micului cortegiu imperial, un membru al personalului Hotelului Beau-Rivage, unde s-a cazat frumoasa împărăteasă, a dezvăluit presei că Sisi era oaspetele lor.
Sâmbătă, pe 10 septembrie, la ora 1:35 după-amiaza,  Elisabeta și contesa Irma Sztáray de Sztára şi Nagymihály, doamna ei de onoare, au părăsit hotelul aflat pe malul lacului Geneva mergând pe jos pentru a prinde vaporul pentru Montreux. 
Cele două doamne se plimbau de-a lungul promenadei când Luigi Lucheni, un anarhist italian în vârstă de 25 de ani, s-a apropiat de ele, încercând să privească pe sub umbrela împărătesei. Potrivit contesei Irma Sztáray, când clopotul vaporului a anunțat plecarea iminentă, Lucheni a părut să se poticnească și să facă o mișcare cu mâna ca și cum ar fi vrut să-și mențină echilibrul. În realitate, într-un act numit de specialiştii în criminalistică “de propagandă a faptei", Luigi Lucheni a înjunghiat-o pe Elisabeth cu un ac ascuțit care avea o lungime de 10 cm (un ac industrial) pe care îl ascunsese într-un mâner din lemn.
Lucheni planificase inițial să îl omoare pe ducele de Orleans, dar pretendentul la tronul Franței please din Geneva spre Valais mai devreme decât era palnificat. Asasinul l-a căutat, dar nu l-a mai găsit în oraş, aşa că a ales-o ca victimă pe Sisi. N-ar fi ştiut că împărăteasa Austriei se află la Geneva dacă n-ar fi existat indiscreţia acelui angajat al hotelului care a dezvăluit unui ziar din Geneva că femeia elegantă care călătorea sub pseudonimul Contesa de Hohenembs era chiar împărăteasa Elisabeta.
“Sunt un anarhist prin convingere... am venit la Geneva să ucid un suveran, cu scopul de a da un exemplu celor care suferă și celor care nu fac nimic pentru a îmbunătăți poziția socială a acestora; nu contează pentru mine cine era suveranul pe care ar fi trebuit să-l omor... Nu era o femeie cea pe care am lovit-o, ci o împărăteasă; era o coroană pe care o aveam în vedere”, a mărturisit asasinul la proces.
După ce Lucheni a injunghiat-o cu acul, împărăteasa s-a prăbușit. Un șofer aflat în zonă a ajutat-o ​​să se ridice în picioare și a alertat administratorul austriac al Hotelului Beau-Rivage, un bărbat numit Planner. Dar cele două femei au mers aproximativ 100 de metri până la pasarela vaporului și au urcat la bordul vasului care urma să le ducă la Montreaux. În acel moment, când urcau la bord, doamna de onoare, contesa de Sztáray, și-a aşezat mâna pe brațul lui Sisi. Exact atunci împărăteasa şi-a pierdut cunoştinţa şi s-a prăbușit lângă ea. Contesa a strigat disperată să vină un medic, dar numai o fostă asistentă medicală, pasageră şi ea, se afla în preajmă. Roux, căpitanul vasului, care nu ştia că femeia căzută era împărăteasa Austriei, nu a luat nicio măsură deosebită. Pentru că era foarte cald pe puntea vaporului, a sfătuit-o pe contesă să iasă și să o ducă pe Sisi înapoi la hotel. Dar, între timp, vasul se îndepărta deja de port. Trei oameni au purtat-o ​​pe braţe pe Sisi pe puntea de sus a vaporului și au aşezat-o pe o bancă. Contesa Sztáray i-a desfăcut rochia şi i-a tăiat șireturile de la corset pentru a o ajuta să respire. Împărăteasa şi-a revenit pentru câteva clipe și contesa Sztáray a întrebat-o dacă o doare ceva. Ea a răspuns: "Nu". Apoi a întrebat:"Ce s-a întâmplat?" şi și-a pierdut din nou cunoştinţa.
Contesa Sztáray a observat o mică pată maronie pe rochie, în dreptul pieptului împărătesei, în partea stângă. Abia atunci, speriată că Sisi nu îşi revenea din leşin, l-a informat pe căpitan despre identitatea lor. Vaporul s-a întors de urgenţă la Geneva. Elisabeta a fost dusă înapoi la Hotelul Beau-Rivage, cărată de șase marinari pe o targă improvizată, încropită din pânză de vele, perne și două vâsle. Fanny Mayer, soția directorului hotelului, o asistentă medicală care era cazată la hotel şi contesa au dezbrăcat-o pe Elisabeta. Când i-au scos pantofii, contesa de Sztáray a observat câteva picături mici de sânge și o rană. Atunci când au ridicat-o de pe targă ca să o pună pe pat, şi-au dat seama că Sisi a murit. Frau Mayer a realizat că respiraţiile pe care ea le-a auzit când împărăteasa fost adusă în cameră, au fost ultimele ei răsuflări. Doi doctori, dr. Golay și dr. Mayer, au sosit împreună cu un preot, dar era prea târziu pentru a o salva. Moartea împărătesei Sisi a fost declarată la ora 2:10. Toată lumea a îngenuncheat și s-a rugat pentru odihna sufletului ei, iar contesa Sztáray i-a închis ochii și i-a alăturat mâinile.
Când Franz Iosif a primit telegrama care anunţa moartea lui Sisi, primul gând a fost că s-a sinucis. Un mesaj sosit ulterior, cu detalii despre asasinare, l-a făcut să respire oarecum uşurat. În această a doua telegramă i s-a cerut permisiunea de a îi fi efectuată o autopsie decedatei, iar răspunsul împăratului a fost că toate procedurile prevăzute de Legea elvețiană ar trebui să fie respectate.
Autopsia a fost efectuată a doua zi de către doctoral Golay, care a descoperit că arma a pătruns în toracele lui Sisi la o adâncime de 85 de milimetri, i-a fracturat a patra coastă, i-a străpuns plămânul și pericardul și a pătruns în inimă, în partea de sus, apoi a ieșit la baza ventriculului stâng. Rana era foarte îngustă și, din cauza presiunii exercitate de corsetul extrem de strâns al lui Sisi, hemoragia sângelui în sacul pericardic al inimii a fost încetinită la doar câteva picături. Până când sacul pericardic nu s-a umplut, inima împărătesei a bătut aproape normal. De aceea Sisi a putut să meargă singură de la locul asasinatului la rampa de îmbarcare pe vas.
Doctorul Golay a fotografiat rana, iar fotografia a ajuns la procurorul general elvețian care a investigat asasinatul. Acesta a distrus-o, câteva săptămâni mai târziu, din ordinul împăratului Franz Joseph, împreună cu instrumentele de autopsie.
Geneva s-a îmbrăcat în doliu. Corpul împărătesei Elisabeta a fost așezat într-un sicriu triplu: două interioare de plumb, al treilea, cel exterior, din bronz, aşezat pe un soclu cu picioare tip gheare de leu. Marți, înainte de sigilarea sicrielor, reprezentanții oficiali ai lui Franz Joseph au ajuns la Geneva pentru a identifica trupul împărătesei. Coşciugul era prevăzut cu două panouri de sticlă, acoperite cu uși, care puteau fi trase pentru a permite să i se vadă fața.
Miercuri dimineață, trupul lui Sisi a fost transportat la Viena la bordul unui tren mortuar. O inscripție simplă se afla pe sicriul ei: "Elisabeta, împărăteasa Austriei". Pentru că Sisi era extrem de iubită pe teritoriul locuit de maghiari, cuvintele "și Regina Ungariei" au fost adăugate în grabă, de-abia după ce cortegiul a ajuns la Viena. Întregul Imperiu Austro-Ungar a fost în mare doliu. 82 suverani și nobili de rang înalt au format cortegiul lui Sisi în dimineața zilei de 17 septembrie, spre Cripta Capucinilor, locul de înmormântare al dinastiei de Habsburg.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Moştenitorii Iranului de altădată: Frumoasele soţii ale şahului Mohammad Reza Pahlavi

Cele trei regine ale Iranului: Fawzia, Soraya şi Farah Mohammad Reza Șah Pahlavi s-a n ă scut pe 26 octombrie 1919 în Teheran şi a fost fiul şahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului. Tânărul şah a primit o educație occidentală și, prin urmare, a fost un prieten al Statelor Unite și al statelor din vestul Europei.  Când Mohammad Reza a împlinit 11 ani, tatăl său l-a înscris la Institut Le Rosey, un internat elvețian, pentru studii suplimentare. Mohammad a plecat în Elveția pe 7 septembrie 1931, unde cursurile se ţineau în limba franceză, fiind primul prinţ moştenitor iranian care a fost trimis în străinătate pentru a fi educat.  S-a întors în ţara natală pentru a obține diploma de bacalaureat în 1936 şi, după revenirea în Iran, a fost înregistrat l a academia militară din Teheran, unde a rămas înscris până în 1938, absolvind ca locotenent. Regina Fawzia După absolvire, Mohammad Reza a fost repede promovat la gradul de căpitan, rang pe care l-

ANNE FRANK, FETIȚA-SIMBOL A VICTIMELOR NAZISMULUI

  Anne s-a născut pe 12 iunie 1929 în Frankfurt, fiind cea de-a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank și a avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite credințe, Anne având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Părinții nu erau stricți în ceea ce privește tradițiile religioase, cea mai religioasă dintre ei fiind mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa îndeaproape de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După ce naziștii au ajuns la putere în Germania, Otto Frank a hotărât să deschidă o filială a firmei pe care o avea, Opekta, la Amsterdam, în Olanda. Inițial, tatăl familiei s-a mutat singur la Amsterdam în 1933, iar Edith și fetele l-au urmat în februarie 1934. Patru ani mai târziu, în 1938, Otto a înființat, împreună cu Herman van Pels, tot evreu, exilat din Osnabrück, o a doua firmă, Pectacon, care vindea mirodenii. În mai 1940 Olanda a fo