Treceți la conținutul principal

Moartea lui Sisi. Asasinarea Preaiubitei Împărătese


În toamna anului 1898, în ciuda avertismentelor cu privire la posibile încercări de asasinat, Împărăteasa Sisi, ajunsă la vârstă de șaizeci de ani, a călătorit incognito la Geneva, în Elveția. În ciuda discreţiei micului cortegiu imperial, un membru al personalului Hotelului Beau-Rivage, unde s-a cazat frumoasa împărăteasă, a dezvăluit presei că Sisi era oaspetele lor.
Sâmbătă, pe 10 septembrie, la ora 1:35 după-amiaza,  Elisabeta și contesa Irma Sztáray de Sztára şi Nagymihály, doamna ei de onoare, au părăsit hotelul aflat pe malul lacului Geneva mergând pe jos pentru a prinde vaporul pentru Montreux. 
Cele două doamne se plimbau de-a lungul promenadei când Luigi Lucheni, un anarhist italian în vârstă de 25 de ani, s-a apropiat de ele, încercând să privească pe sub umbrela împărătesei. Potrivit contesei Irma Sztáray, când clopotul vaporului a anunțat plecarea iminentă, Lucheni a părut să se poticnească și să facă o mișcare cu mâna ca și cum ar fi vrut să-și mențină echilibrul. În realitate, într-un act numit de specialiştii în criminalistică “de propagandă a faptei", Luigi Lucheni a înjunghiat-o pe Elisabeth cu un ac ascuțit care avea o lungime de 10 cm (un ac industrial) pe care îl ascunsese într-un mâner din lemn.
Lucheni planificase inițial să îl omoare pe ducele de Orleans, dar pretendentul la tronul Franței please din Geneva spre Valais mai devreme decât era palnificat. Asasinul l-a căutat, dar nu l-a mai găsit în oraş, aşa că a ales-o ca victimă pe Sisi. N-ar fi ştiut că împărăteasa Austriei se află la Geneva dacă n-ar fi existat indiscreţia acelui angajat al hotelului care a dezvăluit unui ziar din Geneva că femeia elegantă care călătorea sub pseudonimul Contesa de Hohenembs era chiar împărăteasa Elisabeta.
“Sunt un anarhist prin convingere... am venit la Geneva să ucid un suveran, cu scopul de a da un exemplu celor care suferă și celor care nu fac nimic pentru a îmbunătăți poziția socială a acestora; nu contează pentru mine cine era suveranul pe care ar fi trebuit să-l omor... Nu era o femeie cea pe care am lovit-o, ci o împărăteasă; era o coroană pe care o aveam în vedere”, a mărturisit asasinul la proces.
După ce Lucheni a injunghiat-o cu acul, împărăteasa s-a prăbușit. Un șofer aflat în zonă a ajutat-o ​​să se ridice în picioare și a alertat administratorul austriac al Hotelului Beau-Rivage, un bărbat numit Planner. Dar cele două femei au mers aproximativ 100 de metri până la pasarela vaporului și au urcat la bordul vasului care urma să le ducă la Montreaux. În acel moment, când urcau la bord, doamna de onoare, contesa de Sztáray, și-a aşezat mâna pe brațul lui Sisi. Exact atunci împărăteasa şi-a pierdut cunoştinţa şi s-a prăbușit lângă ea. Contesa a strigat disperată să vină un medic, dar numai o fostă asistentă medicală, pasageră şi ea, se afla în preajmă. Roux, căpitanul vasului, care nu ştia că femeia căzută era împărăteasa Austriei, nu a luat nicio măsură deosebită. Pentru că era foarte cald pe puntea vaporului, a sfătuit-o pe contesă să iasă și să o ducă pe Sisi înapoi la hotel. Dar, între timp, vasul se îndepărta deja de port. Trei oameni au purtat-o ​​pe braţe pe Sisi pe puntea de sus a vaporului și au aşezat-o pe o bancă. Contesa Sztáray i-a desfăcut rochia şi i-a tăiat șireturile de la corset pentru a o ajuta să respire. Împărăteasa şi-a revenit pentru câteva clipe și contesa Sztáray a întrebat-o dacă o doare ceva. Ea a răspuns: "Nu". Apoi a întrebat:"Ce s-a întâmplat?" şi și-a pierdut din nou cunoştinţa.
Contesa Sztáray a observat o mică pată maronie pe rochie, în dreptul pieptului împărătesei, în partea stângă. Abia atunci, speriată că Sisi nu îşi revenea din leşin, l-a informat pe căpitan despre identitatea lor. Vaporul s-a întors de urgenţă la Geneva. Elisabeta a fost dusă înapoi la Hotelul Beau-Rivage, cărată de șase marinari pe o targă improvizată, încropită din pânză de vele, perne și două vâsle. Fanny Mayer, soția directorului hotelului, o asistentă medicală care era cazată la hotel şi contesa au dezbrăcat-o pe Elisabeta. Când i-au scos pantofii, contesa de Sztáray a observat câteva picături mici de sânge și o rană. Atunci când au ridicat-o de pe targă ca să o pună pe pat, şi-au dat seama că Sisi a murit. Frau Mayer a realizat că respiraţiile pe care ea le-a auzit când împărăteasa fost adusă în cameră, au fost ultimele ei răsuflări. Doi doctori, dr. Golay și dr. Mayer, au sosit împreună cu un preot, dar era prea târziu pentru a o salva. Moartea împărătesei Sisi a fost declarată la ora 2:10. Toată lumea a îngenuncheat și s-a rugat pentru odihna sufletului ei, iar contesa Sztáray i-a închis ochii și i-a alăturat mâinile.
Când Franz Iosif a primit telegrama care anunţa moartea lui Sisi, primul gând a fost că s-a sinucis. Un mesaj sosit ulterior, cu detalii despre asasinare, l-a făcut să respire oarecum uşurat. În această a doua telegramă i s-a cerut permisiunea de a îi fi efectuată o autopsie decedatei, iar răspunsul împăratului a fost că toate procedurile prevăzute de Legea elvețiană ar trebui să fie respectate.
Autopsia a fost efectuată a doua zi de către doctoral Golay, care a descoperit că arma a pătruns în toracele lui Sisi la o adâncime de 85 de milimetri, i-a fracturat a patra coastă, i-a străpuns plămânul și pericardul și a pătruns în inimă, în partea de sus, apoi a ieșit la baza ventriculului stâng. Rana era foarte îngustă și, din cauza presiunii exercitate de corsetul extrem de strâns al lui Sisi, hemoragia sângelui în sacul pericardic al inimii a fost încetinită la doar câteva picături. Până când sacul pericardic nu s-a umplut, inima împărătesei a bătut aproape normal. De aceea Sisi a putut să meargă singură de la locul asasinatului la rampa de îmbarcare pe vas.
Doctorul Golay a fotografiat rana, iar fotografia a ajuns la procurorul general elvețian care a investigat asasinatul. Acesta a distrus-o, câteva săptămâni mai târziu, din ordinul împăratului Franz Joseph, împreună cu instrumentele de autopsie.
Geneva s-a îmbrăcat în doliu. Corpul împărătesei Elisabeta a fost așezat într-un sicriu triplu: două interioare de plumb, al treilea, cel exterior, din bronz, aşezat pe un soclu cu picioare tip gheare de leu. Marți, înainte de sigilarea sicrielor, reprezentanții oficiali ai lui Franz Joseph au ajuns la Geneva pentru a identifica trupul împărătesei. Coşciugul era prevăzut cu două panouri de sticlă, acoperite cu uși, care puteau fi trase pentru a permite să i se vadă fața.
Miercuri dimineață, trupul lui Sisi a fost transportat la Viena la bordul unui tren mortuar. O inscripție simplă se afla pe sicriul ei: "Elisabeta, împărăteasa Austriei". Pentru că Sisi era extrem de iubită pe teritoriul locuit de maghiari, cuvintele "și Regina Ungariei" au fost adăugate în grabă, de-abia după ce cortegiul a ajuns la Viena. Întregul Imperiu Austro-Ungar a fost în mare doliu. 82 suverani și nobili de rang înalt au format cortegiul lui Sisi în dimineața zilei de 17 septembrie, spre Cripta Capucinilor, locul de înmormântare al dinastiei de Habsburg.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...