FERDINAND SI MARIA: O NUNTA CA-N POVESTI

Casa Regală a României a început să caute o partidă pentru prințul de coroană Ferdinand, cu scopul de a asigura cât mai curând viitorul dinastiei române. Vor fi declanșate o serie de acțiuni menite să ajute apropierea dintre Ferdinand și principesa Maria de Edinburgh. Primele întâlniri din anul 1891 vor fi, însă, eșecuri totale.  Impăratului german Wilhelm al II-lea intervine energic, îl cheamă pe timidul Ferdinand și îi ordonă să rezolve situația în scurt timp. In acelasi timp, Marea Ducesă Maria Alexandrovna face presiuni asupra Mariei, iar lucrurile se vor aranja prin anunțarea logodnei noului cuplu, în vara lui 1892.

^{Pentru oficializarea logodnei, regele Carol I a efectuat, în toamna lui 1892, o vizită la Londra pentru a se întâlni cu ducele de Edinburgh, tatăl Mariei, și, apoi, cu regina Victoria a Regatului Unit, bunica Mariei, care a fost de acord cu căsătoria preconizată, oferindu-i, cu acest prilej, lui Carol Ordinul Jartierei.}

Data căsăstoriei este decisă pentru 29 decembrie 1893, la Sigmaringen  în Germania. Celebrarea urma să cuprindă trei ceremonii de căsătorie: civilă, catolică (religia lui Ferdinand) și protestantă (religia Mariei).

Dimineața zilei de 29 decembrie a fost dedicată de principele Ferdinand și de mireasa sa întâlnirilor cu reprezentanţii districtelor învecinate care au venit să-i felicite, să le aducă în dar flori și cadouri de nuntă. Ceremonia civilă de căsătorie a fost oficiată la ora 14:00, în Salonul Roșu al Castelului din Sigmaringen de către Herr von Wedel, ministrul delegat al Casei Regale a Prusiei, împăratul german Wilhelm al II-lea fiind primul martor care a semnat hârtiile de căsătorie. La eveniment au asistat părinții miresei, ducele și ducesa de la Edinburgh, regele Carol al României, tatăl mirelui, Leopold, prinț de Hohenzollern, membrii parlamentului român și membrii mai apropiați ai familiilor mirelui și miresei.

Biserica unde a avut loc marele ceremonial se afla chiar la poalele stâncii castelului familiei Hohenzollern-Sigmaringen și era legată de castel printr-un coridor acoperit. Clădirea este de dimensiuni moderate, dar bogat ornamentat, datorită frescelor ce împodobesc pereții albi. În dreapta și stânga altarului sunt ferestre cu vitralii, înfăţişând figuri de profeți și apostoli. 

Ora cununiei religioase a fost stabilită pentru 16:30. Cu mult înainte de acea oră, fiecare loc disponibil din biserică a fost ocupat de invitaţii nunţii princiare. 
Atmosfera era sumbră în acea după-amiază rece de iarnă. Dar la ora la care a început ceremonia religioasă, biserica s-a luminat, a devenit brusc strălucitoare datorită sutelor de lumânări aprinse, dar mai ales datorită ţinutelor de gală ale invitaţilor. Familiile regale au intrat în biserică prin coridorul privat. Primii au fost Sir Edward Malet, contele Schouvaloff și prințul Ghika, toți în uniformă diplomatică completă, cu decoraţiile strălucitoare în piept. Au fost urmaţi de Kaiserul Wilhelm al II-ea care, în onoarea Mariei, mireasa englezoaică, a purtat uniforma de amiral al flotei britanice. El a condus-o pe ducesa de Edinburgh în stânga altarului. Apoi a intrat Regele Carol I, îmbrăcat în uniformă de general român, purtând decoraţia Steaua României. Ducele de Edinburgh, tatăl miresei, îmbrăcat în uniformă de amiral britanic, a preluat-o pe fiica sa, Principesa Maria, şi a condus-o în faţa altarului. Imediat Ferdinand s-a aşezat lângă ea.
Prințul Ferdinand, care așteptase până atunci în partea dreaptă a altarului, era îmbrăcat în uniforma sa românească, peste care purta banderola portocalie a Ordinului Vulturului Negru, cu care fusese decorat de împăratul german cu două zile în urmă. 

Prințesa Maria era îmbrăcată într-o rochie fermecătoare de mătase cu cordon alb, brodat cu perle. Fusta rochiei de mireasă a fost împodobită cu crenguţe de mirt și flori de portocal, mărginită cu catifea albă. Voalul  era unul dintre cele mai fine şi mai frumoase.
„Rochia mea de nuntă era de o mătase albă, groasă, fără lustru, cu mâneci umflate, bineînţeles, şi cu foile în formă de clopot, prelungite într-o trenă. N-aş putea spune că eram prea încântată de înfăţişarea mea, având o idee mult prea romantică despre ce ar trebui să fie o mireasă. Am fost împodobită după gustul mamei şi-mi purtai apăsătoarele găteli, cât putui mai bine”, povesteşte Maria mult mai tarziu in amintirile sale.

Ceremonia a fost oficiată de preotul parohial. La final, a urmat clasica întrebare privind consimţământul tinerilor miri. Răspunsul "Ja" al prințului Ferdinand s-a auzit clar în întreaga biserică, dar răspunsul prințesei Marie a fost destul de greu de perceput de cei care se aflau la o distanță mai mare de altar. După ce au schimbat inelele și şi-au strâns mâinile, prințul Ferdinand și prințesa Marie s-au sărutat ca soţ și soție în timp ce corul bisericii interpreta "Laus tibi Domine".

Ceremonia s-a încheiat cu binecuvântarea cuplului proaspăt căsătorit. Ferdinand şi Maria s-au îndreptat spre ieşire. 

Afară îi aştepta o mulţime curioasă. În acest timp, organistul bisericii interpreta sublim oratoriul "Aleluia", compus de George Frideric Handel în 1741. Oaspeţii s-au întors la Schloss, unde mirii au fost felicitaţi. O cameră a castelului a fost transformată într-o capelă temporară, iar capelanul privat al Ducelui de Edinburgh a oficiat serviciul religios al căsătoriei anglicane. Din nou vocea Principelui Ferdinand a rostit răspicat "Ja", dar vocea miresei de-abia s-a auzit. Apoi, mirii au intrat într-o altă încăpere unde au semnat registrul de căsătorie. Seara s-a încheiat cu o recepţie. Cuplul proaspăt căsătorit şi oaspeţii principali au ţinut toasturi. Prinţul Ferdinand purta, de această dată, o uniformă prusacă. 

Deși regele Carol I, preocupat permanent de simțul datoriei, le-a urat doar „Honigtag” („o zi de miere”), proaspătul cuplu regal avea să petreacă totuși o întreagă lună de miere.La ora 20:30, prințul Ferdinand și prințesa Maria  au ieșit pe porţile castelului într-o caleaşcă închisă pentru a călători spre Krauchenwies, reşedinţa de vară a familiei Hohenzollern, aflată la câțiva kilometri de Sigmaringen, unde își vor petrece o parte din luna de miere. 

De aici au plecat spre țară, făcând o scurtă oprire la Viena unde și-au îndeplinit prima lor sarcină oficială, aceea de a-l vizita pe împăratul Franz JoseA urmat, apoi, drumul spre Ţările Române.

Cuplul princiar va avea parte de o primire călduroasă încă de la trecerea frontierei, la Predeal. La Gara de Nord tinerii vor fi întâmpinați de regele Carol I, de miniștri și primarul Capitalei, Grigorie Trandafil. Acesta i-a oferit Mariei o cupă din argint gravată cu cuvintele “Bine ai venit, mireasă de Dumnezeu aleasă, spre a patriei cinstire! Ianuarie 1893″. O comisie specială s-a ocupat de programul primirii. De la gară s-a plecat direct la Mitropolie. Școala a fost întreruptă între 23 și 26 ianuarie pentru ca elevii să participe la sărbătoarea de la Bucureşti. S-au oficiat 32 de nunți ale unor țărani români, la  Biserica Sfântul Spiridon Nou, urmate de o masă la Ateneul Român, unde au prezidat Prințul Ferdinand şi Principesa Maria. Serbările în onoarea nunţii princiare au durat cinci zile. Darul Regelui Carol I pentru Ferdinand şi Maria a fost Palatul Cotroceni.