Flaubert/ Madame Bovary: scriitorul judecat pentru obscenitate și dispreț față de moralitate

Gustave Flaubert s-a născut pe 12 decembrie 1821 la Rouen, în spitalul unde tatăl lui era chirurg. Mama scriitorului, Anne-Justine-Caroline Fleuriot, era de origine normandă, fiică de medic și a fost persoana cea mai apropiată de Gustave pe tot parcursul vieții sale.

Achille Flaubert, fratele mai mare cu nouă ani al lui Gustave, a fost și el medic, dar relațiile dintre cei doi au fost destul de reci. Caroline Flaubert, sora scriitorului, mai tânără decât el cu trei ani, s-a măritat în 1845 cu Émile Homard, iar moartea ei, survenită la nașterea unei fetițe, care va fi crescută de Gustave și de mama copiilor Flaubert, i-a provocat scriitorului o imensă tristețe.

În februarie 1832 Gustave a intrat ca extern la liceul din Rouen, dar volumul de materii predate și cerințele de învățare mecanică nu sunt deloc pe placul adolescentului.

În 1840, tânărul a plecat la Paris pentru a studia dreptul, dar nu i-a plăcut orașul. În această perioadă îl cunoaște pe Victor Hugo. Spre sfârșitul anului 1840, a călătorit în Pirinei și Corsica, iar în 1846, după un atac de epilepsie, a părăsit Parisul și a abandonat studiul dreptului.

Din 1846 până în 1854, Flaubert a avut o relație cu poeta Louise Colet, dar după ce a părăsit Parisul, s-a întors la Croisset, lângă Sena, aproape de Rouen, și a locuit acolo tot restul vieții, abandonându-și iubirea. Potrivit biografului său, Émile Faguet, relația sa cu Louise Colet a fost singura sa dragoste serioasă.

Împreună cu vechiul său prieten Maxime Du Camp, scriitorul a călătorit în Bretania în 1846, iar în 1849–1850 a plecat într-o lungă călătorie în Orientul Mijlociu, vizitând Grecia și Egipt. La Beirut a contractat sifilis. A petrecut cinci săptămâni la Istanbul în 1850 și a vizitat Cartagina în 1858. Flaubert a fost foarte deschis cu privire la activitățile sexuale pe care le-a avut cu diverse prostituate, relații pe care le-a descris în scrierile despre călătoriile sale.

Scriitorul a început romanul Madame Bovery în 1851 și a lucrat la el timp de cinci ani, până în 1856. Textul este publicat inițial în Revue de Paris sub forma de foileton, iar în februarie 1857, managerul revistei, Léon Laurent-Pichat, tipograful și Gustave Flaubert însuși sunt judecați pentru „obscenitate, dispreț față de moralitatea publică și religie”.

Apărat de avocatul Jules Senard, în ciuda rechizitoriului procurorului Ernest Pinard, Gustave Flaubert este acuzat pentru „realismul vulgar și adesea șocant al portretizării personajelor”, dar este în cele din urmă este achitat datorită susținătorilor săi din cercurile artistice și politice, notorietății familiei sale și pledoariei avocatului. Un sprijin puternic l-a primit de la Victor Hugo care i-a scris: „Sunteți unul dintre acele vârfuri pe care multe loviturile l-au atins, dar niciuna dintre ele nu l-a doborât.”

Ajuns la maturitate, o cunoaște la Trouville pe Elisa Schelesinger, soția unui afacerist, în vârstă de 26 de ani, o femeie cinstită și inocentă, care rămâne pentru restul vieții marea pasiune a scriitorului care nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii.

Anii 1870 au fost o perioadă dificilă pentru Flaubert. Soldații prusaci i-au ocupat casa în timpul războiului din 1870, iar mama sa a murit în 1872. După moartea ei, au apărut problemele financiare și cele de sănătate.

Flaubert a suferit de boli venerice cea mai mare parte a vieții, dar starea sa de sănătatea s-a agravat și a murit la Croisset din cauza unei hemoragii cerebrale în 1880, la vârsta de 58 de ani. Scriitorul fost înmormântat alături de familia sa în cimitirul din Rouen.