Treceți la conținutul principal

Iubirile lui Franz Liszt, pianistul cu mâini de aur

Franz Liszt s-a născut pe 22 octombrie 1811, la Raiding, în Imperiul Austriac, fiind singurul fiu al funcționarului Ádám Liszt și al soției acestuia, Maria Anna. Tatăl lui Franz cânta la pian, violină și violoncel și era în serviciul familiei prințului Nikolaus II Esterházy. Adam i-a cunoscut personal pe Haydn, Hummel și Beethoven.
La vârsta de șase ani, Franz a început să fie interesat de pianul tatălui său. Adam a început să-i dea lecții de muzică la șapte ani, iar Franz a realizat primele sale compoziții elementare la opt ani. Copilul a apărut în concerte la Sopron și Pressburg în octombrie și noiembrie 1820, la 9 ani. După concerte, un grup de sponsori înstăriți s-au oferit să finanțeze educația muzicală a lui Franz la Viena.
Naționalitatea pianistului a devenit un subiect controversat după destrămarea Imperiului Austro-Ungar, unii susțineau că este de etnie germană, alții de etnie maghiară sau slovacă.
După ce, în 1821, familia s-a mutat la Viena, tânărul a început să ia lecții de pian cu Carl Czerny și cu Antonio Salieri. Doi ani mai târziu, în 1823, s-a mutat împreună cu părinții la Paris, de unde a plecat în multe turnee. Aici a cunoscut-o pe prima sa iubire, Marie.
Marie era cu șase ani mai vârstnică decât Franz, era căsătorită și avea două fiice cu contele d'Agoult, iar din relația cu pianistul a avut încă trei copii: Blandine, care a devenit prima soție a viitorului prim-ministru francez Émile Ollivier, dar a murit la vârsta de 26 de ani, Cosima, care s-a căsătorit mai întâi cu pianistul și dirijorul Hans von Bülow și apoi cu compozitorul Richard Wagner, și Daniel, care era un pianist promițător, dar a murit de tuberculoză.
În 1835 Franz a plecat din Paris cu amanta sa, scriitoarea Marie d'Agoult, alături de care a mers în multe călătorii în anii următori. S-a spus mai târziu prin saloanele bucureștene că cel de-al patrulea copil al cuplului a fost viitorul medic român, Carol Davila pe care, din motive neclare, Franz Liszt nu l-ar fi recunoscut, iar contesa Marie l-a dat spre adopție unei familii de medici. Legenda nu avea niciun raport în realitate, Carol vizitând familia lui Liszt în perioada în care locuia la Paris, dar pentru a tatona o posibilă căsătorie cu Blandine, fiica pianistului.
În 1844 Franz s-a despărțit de Marie, iar în 1848 s-a stabilit la Weimar, împreună cu prințesa poloneză Carolyne zu Sayn-Wittgenstein.
Aceasta îl întâlnise pe Franz Liszt în anul 1847, în timpul unui turneu muzical în Rusia. Ea era o ferventă credincioasă romano-catolică, dar se înstrăinase de soțul ei, prințul Nikolaus zu Sayn-Wittgenstein-Berleburg-Ludwigsburg, ofițer în Armata Rusiei. Prințesa a dorit să-și reglementeze situația și să se căsătorească cu Liszt, dar, pentru că soțul ei era încă în viață, a trebuit să convingă autoritățile romano-catolice că mariajul ei era nelegal.
După un proces complicat, care a implicat două audiențe la Papă, ea a avut inițial succes și cuplul plănuia să se căsătorească la Roma pe 22 octombrie 1861. Dar soțul ei, prințul Nikolaus, sprijinit de țarul Rusiei au reușit să anuleze permisiunea de căsătorie acordată la Vatican. Guvernul rus i-a confiscat, de asemenea, mai multe moșii prințesei, ceea ce făcea căsătoria ulterioară cu Liszt sau cu oricine altcineva imposibil de realizat. În plus, scandalul a afectat grav șansele de căsătorie ale fiicei prințesei, Marie Pauline Antoinette.
Franz Liszt a avut mult turnee în Muntenia, Moldova și Transilvania și de fiecare dată a fost primit cu mare căldură, înregistrând succese remarcabile. Sosirea lui Liszt în oraşe ca Timişoara, Arad, Cluj, Iaşi sau Bucureşti reprezentau evenimente în sine. La Timişoara a fost construit un arc de triumf în piaţa din faţa catedralei, pe care se putea citi: „Bine ai venit, Franz Liszt". Ferestrele clădirilor erau luminate, iar balcoanele pline de flori. Multe dintre concertele din acest turneu în Banat au avut caracter umanitar, pianistul donând onorariul în scopul înfiinţării unei şcoli. Alte părți din bani au fost împărţiţi săracilor, iar o altă sumă a fost donată diverselor asociaţii de muzicieni.
Relația lui Carolyne cu Liszt s-a transformat apoi într-o prietenie platonică, mai ales după că pianistul a devenit abate și compoziția lui a fost puternic influențată de religie. Doi dintre copiii lui au murit, mai întâi băiatul, care avea 20 de ani, în 1859 și, trei ani mai târziu, fiica cea mare, Blandine. Bătrânul pianist și-a anunțat prietenii că se retrage din viața publică.
Și-a găsit liniștea la mănăstirea Madonna del Rosario, aflată în afara Romei, unde s-a mutat pentru o vreme într-un mic apartament.
Mai târziu compozitorul a început să predea la Budapesta, unde era privit ca un erou național. Liszt și-a petrecut ultima parte a vieții la Bayreuth, unde a și murit din cauza unei pneumonii, pe 31 iulie 1886, la patru ani după decesul ginerelui lui, Richard Wagner.

x

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...