Treceți la conținutul principal

Cartea Junglei, moștenirea lui Rudyard Kipling


Kipling s-a născut s-a născut pe 30 deceembrie 1865 la Bombay, în India, unde tatăl său, John Lockwood Kipling, era profesor la Școala de artă. Se spune că părinții săi s-au cunoscut la Lacul Rudyard din Staffordshire, în Anglia, aceasta fiind originea prenumelui lui Kipling.
Bebelușul a fost trimis în Anglia unde a fost crescut până la cinci ani de o femeie numită doamna Holloway, dar aceasta nu i-a acordat cea mai bună îngrijire. După ce mătușa din partea mamei s-a căsătorit cu artistul Edward Burne-Jones, Kipling și sora sa au fost preluați de aceasta până la vârsta de 12 ani, în timp ce părinții săi se aflau în continuare în India.

După o perioadă petrecută ca intern la United Services College, în 1881 Kipling se întoarce în India, la Lahore, în Pakistanul de azi, unde lucrau părinții săi. A început să lucreze ca redactor la un ziar local, în paralel cu primele activități literare.
Pe la mijlocul anilor 1880 a călătorit în jurul Indiei, în calitate de corespondent al publicației Allahabad Pioneer.
În anul următor, Kipling a început o lungă călătorie spre Anglia – trecând prin Burma, China, Japonia și California, traversând Statele Unite și Oceanul Atlantic și stabilindu-se la Londra.
Din acel moment, faima sa a crescut rapid, fiind considerat vocea literară din Regatul Unit cea mai apropiată de tendința imperialistă a vremii. Primul său roman, The Light that Failed, a fost publicat în 1890.
În 1892 s-a căsătorit cu Caroline Balestier cu al cărei frate, un scriitor american, era bun prieten, dar care murise de febră tifoidă cu un an înaintea căsătoriei.
În timp ce cuplul se afla în luna de miere, banca lui Kipling a dat faliment și banii au ajuns pentru biletele de călătorie numai pentru întoarcerea în Vermont. În următorii patru ani, Rudyard și soția sa au locuit în Statele Unite. În această perioadă își dedică scrisul copiilor și publică operele care îl fac cunoscut astăzi, Cartea junglei și urmarea ei, A doua carte a junglei, în 1894 și 1895.
Prima lor fiică, Josephine, a murit la vârsta de șase ani de preumonie. Au urmat un băiat, John, care avea să moară în timpul Primului Război Mondial, la vârsta de 18 ani, și Elsie, care și-a dedicat viața memoriei tatălui ei.
După o ceartă cu socrii săi, Rudyard se întoarce în Anglia împreună cu soția sa în 1897, iar în anul următor începe să călătorească în sudul Africii aproape în fiecare vacanță de iarnă.
Kipling a continuat să scrie până la începutul anilor 1930, dar într-un ritm mai lent și cu mai puțin succes decât înainte. A murit din cauza unui ulcer duodenal perforat la începutul anului 1936, la vârsta de 70 de ani.
Moartea sa a fost anunțată anticipat, în mod eronat, de o publicație căreia Kipling i-a scris: „Tocmai am citit că am murit. Nu uitați să mă ștergeți din lista abonaților.”

După moartea soției lui Kipling în 1939, casa sa din Sussex a fost încredințată Fundației National Trust for Places of Historic Interest or Natural Beauty și este azi muzeu public închinat scriitorului. Elsie, singurul copil ajuns la maturitate, a murit fără urmași în 1976, încredințând drepturile de autor aceleiași fundații.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...