Genialul Louis Pasteur, savantul căruia omenirea îi datorează vaccinul antirabic

Louis Pasteur s-a născut pe 27 decembrie 1822 la Dole, un sat mic din regiunea Jura din Franța, într-o familie catolică săracă, fiind al treilea copil al lui Jean-Joseph Pasteur și Jeanne-Etiennette Roqui. Familia s-a mutat la Marnoz în 1826 și apoi la Arbois în 1827, iar Louis a intrat în școala primară în 1831 și a urmat școala gimnazială la Collège d'Arbois. În octombrie 1838, a plecat la Paris, iar un an mai târziu a intrat la Collège Royal Besançon pentru a studia filozofia, obținând licența în litere în 1840.

Mai târziu, în 1842, Pasteur, nemulțumit de perspectivele profesionale pe care le avea în lumea literelor, a dat dificilul test pentru a intra la École Normale Supérieure, a picat și a încercat din nou în 1843, fiind de această dată admis. A absolvit școala în 1847, susținând două teze, una în chimie și cealaltă în fizică.

În 1846, a fost numit profesor de fizică la Collège de Tournon, apoi a devenit profesor de chimie la Universitatea din Strasbourg , unde, în 1849, a cunoscut-o ​​pe Marie Laurent, fiica rectorului universității. Tinerii s-au căsătorit în același an, pe 29 mai, și au avut împreună cinci copii, dintre care doar doi au supraviețuit până la vârsta adultă;  ceilalți trei murind de febră tifoidă.

Preocupat de cercetare, Pasteur întreprinde studii de cristalografie și descoperă fenomenul de izomerie. Este numit profesor la noua Facultate de Științe din Lille, unde face o descoperire capitală, demonstrând că levurile din drojdia de bere sunt ființe vii care provoacă procesul de fermentație. Începând din 1865, studiază o maladie care decima viermii de mătase și reușește să identifice fluturii bolnavi și să le distrugă ouăle, înainte ca întreaga crescătorie să fie infestată.

Pasteurizarea, metoda de conservare a produselor alimentare, mai ales a celor lichide, a fost inventată tot de Pasteur. Practic formula stă în încălzirea alimentelor la o temperatură sub 100 °C, de obicei până la 60-70 °C, urmată de o răcire bruscă la 4-6 °C, pentru a distruge flora patogenă a produselor alimentare fermentabile și în felul acesta a preveni alterarea acestora, păstrând totuși intacte însușirile alimentului.

În acest timp, în Germania, Robert Koch demonstrase experimental că un anumit tip de microbi provoacă o anumită maladie specifică. Pasteur este cucerit de acest nou domeniu al biologiei și reușește să izoleze germenul numit apoi stafilococ. În următorii ani se declanșează o adevărată cursă între Germania și Franța în domeniul microbiologiei. Împreună cu colaboratorii săi, Pasteur pune la punct un vaccin împotriva holerei, pe care îl aplică cu succes în 1881.

Cercetările sale asupra turbării încep în 1880. Pasteur constată că măduva spinării de animal infectat uscată ar putea împiedica apariția îmbolnăviri. După multiple încercări de a obține un preparat cu calități de vaccin și după multe ezitări, Pasteur face prima încercare la un copil de nouă ani care fusese mușcat de un câine turbat. Pe 6 iunie 1885, micuțului Joseph Meister i se aplică prima serie de injecții care încă nu fuseseră testate pe subiecți umani și, trei luni mai târziu, copilul este salvat. De fapt, nesigur încă pe vaccinul pe care până atunci îl testase doar pe câini, Pasteur, impresionat de rugamințile mamei copilului, a așteptat până când situația copilului devenise critică și a riscat injectându-l cu serul la care lucra. Savantul a continuat testarea cu Jean-Baptiste Jupille, pe care l-a injectat pe 20 octombrie 1885, iar tratamentul a avut succes și de această dată. Mai târziu, în 1885, zeci de oameni, inclusiv patru copii din Statele Unite, au mers la laboratorul lui Pasteur pentru a fi inoculați.  În 1886, cercetătorul a tratat 350 de persoane, dintre care doar unul a dezvoltat rabie și a murit. Succesul tratamentului a pus bazele fabricării multor alte vaccinuri.

În 1868, Pasteur a suferit un atac cerebral sever care a dus la paralizia părții stângi a corpului său, dar și-a revenit. Un accident vascular cerebral survenit în 1894 i-a afectat grav sănătatea. Nu a reușit să se recupereze pe deplin și a murit la 28 septembrie 1895, la vârsta de 72 de ani. Oficialitățile i-au organizat funeralii de stat, fiind înmormântat în Catedrala Notre Dame, dar mai târziu rămășițele sale au fost duse la Institutul Pasteur din Paris.

Institutul Pasteur din Bucuresti a fost infiintat in 1895 ca parte a Şcolii Superioare de Medicina Veterinara sub denumirea de „Institutul de virus vaccinal". Productia vaccinului antivariolic, destinat imunizarii populatiei umane, a fost prima misiune a institutului. Apoi, din 1896 s-a inceput prepararea tuberculinei si din 1900 si a altor produse biologice (serul antirujetic, vaccinul si serul anticarbunos, vaccinul antivariolic ovin si serul antivariolic, serul antitetanic si culturile de Salmonella typhimurium utilizate in combaterea rozatoarelor), Institutul fiind la acel moment cel de-al treilea Institut de acest fel din Europa.

Pe 27 decembrie 1921, cu ocazia aniversarii centenarului nasterii lui Louis Pasteur, cercetătorii Institutului au solicitat si au primit acordul Legatiei Frantei la Bucuresti si a Institutului „Pasteur" din Paris, ca Institutul de Seruri si Vaccinuri din Bucuresti sa poarte numele marelui savant francez.