Cum a ajuns frumoasa caucaziană Ecaterina Cercheza pe tronul Moldovei

 Ecaterina Cercheza s-a născut în 1620 și a fost nepoata lui Koca Derviș Mehmed Pașa, Mare Vizir al Imperiului Otoman în perioada 1653-1654, iar sora ei s-a căsătorit cu İslâm al III-lea Ghirai, hanul Crimeei. Ea a jucat un rol major în deciziile pe care soțul, Vasile Lupu, și fiul ei, Ștefăniță Lupu, le-au luat în timpul domniilor. Cunoscută pentru activitățile sale filantropice, Doamna Ecaterina Cercheza a patronat mănăstirile și bisericile din Moldova, dar era ea însăși implicată în negocieri politice în situații de criză, în absența soțului și fiului ei.

După moartea primei sale soții, Doamna Tudosca Bucioc, cu care a avut două fiice, Vasile Lupu, domnitorul Moldovei a trimis în Circazia o solie, condusă de vistiernicul Nicolae Catargie și formată din 60 de moldoveni și 150 de tătari, care să-i aducă o nouă soție. Convoiul s-a deplasat din Iași prin Istanbul până la Oceac, în actuala regiune rusă Kabardino-Balkaria cu o misiune clară: ciitoarea mireasă trebuia să fie frumoasă, de neam ales, virgină și de religie creștină. Cum Ecaterina îndeplinea toate aceste condiții, fiind fiica unui prinț cerchez, avea o educație aleasă, vorbea patru limbi și știa să citească, a fost alegerea ideală a solilor lui Vasile Lupu.

Vistiernicul Nicolae Catargie, șeful delegației moldovene, a plătit 1500 de ducați ca zestre părinților Ecaterinei înainte de a o lua în Crimeea și încă 1000 de ducați pentru a obține permisiunea lui Bahadır I Giray, hanul Crimeii, cel care trebuia să-și dea acceptul ca prințesa cercheze să se căsătorească cu Vasile Lupu. Sute de tătari și de oșteni moldoveni au însoțit-o pe Ecaterina până la graniță, dar, odată ajuns convoiul la Silistra, văzând cât de frumoasă era fata, Nasuh Hussein, pașa de la Silistra, a dorit să o rețină pentru propriul harem.

După multe tentative nereușite de eliberare, plătite cu 2000 de ducați, Vasile Lupu a intervenit direct la sultan care a dat ordin ca grupul care avea misiunea de a o duce pe prințesă în Moldova să poată trece Dunărea.

În septembrie 1639 Ecaterina a ajuns în cele din urmă în Iași și a fost întâmpinată chiar de Vasile Lupu, care a cheltuit sume mari de bani pentru ceremonia de primire a viitoarei sale soții.

Devenită doamnă, Ecaterina Cercheza, a îndeplinit activități oficiale în Moldova, participând, alături de Vasile Lupu, la toate evenimentele oficiale, inclusiv la căsătoriile principeselor Maria și Ruxandra, fiicele lui Lupu din prima căsătorie. Doamna Ecaterina a făcut, de asemenea donații în bani pentru mănăstirile Golia și Hlincea.

Când au izbucnit luptele pentru tronul Moldovei între Gheorghe Ștefan și Vasile Lupu, în 1653, Ecaterina a fost evacuată în Suceava, iar când Gheorghe Ștefan a cucerit orașul și a devenit domn pentru a doua oară, i-a luat prizonieri pe doamna Ecaterina Circaziana, pe Ruxandra, fiica din prima căsătorie a domnitorului, și pe fiul cuplului, Ștefăniță Lupu, pe care l-a însemnat la nas. Doamna a fost nevoită să se predea și să-și cedeze bijuteriile, precum și cinci dintre cei mai frumoși cai. Datorită intervenției lui Gheorghe Rákóczi al II-lea, principe al Transilvaniei, prizonierii n-au fost uciși, ci închiși la Buciulești, în Neamț, unde au stat în captivitate până în 1658, apoi doamna plecat la

Constantinopol la soțul său, care era închis la Edikule.

După obținerea tronului de către fiul ei Ștefăniță, în noiembrie 1659, Ecaterina l-a însoțit pe acesta la Iași și i-a supravegheat activitatea, fiind permanent alături de el. Tânărul va avea o domnie scurtă, până în septembrie 1661, care s-a sfârșit din cauza morții lui, la doar 20 de ani, după ce s-a îmbolnăvit de ciumă.

În 1661, după moartea soțului și a fiului său, Ecaterina Circaziana s-a mutat la Constantinopol, a locuit patru ani în palatul familiei Marelui Vizir, după care, în 1665 s-a întors în Moldova, unde a și murit pe 1 martie 1666.