Treceți la conținutul principal

Execuția lui Baba Novac



 
Baba Novac s-a născut în anii 1520, în Serbia, în satul Poreč, aproape de Cetatea Severinului dintr-o mamă româncă ce provenea din familia Basarabilor și tată sârb. Copilul a urmat cursurile școlii de la mănăstirea din sat, ajungând să vorbească fluent slavona veche, dar și românește și grecește. Baba Novac a intrat în slujba lui Mihai Viteazul, în timpul atacului armatei lui Mihai asupra garnizoanei turcești din Ada Kaleh și i-a rămas fidel până la moarte.

Prima sa misiune a fost expediția din primăvara anului 1595 când, în fruntea a 700 de haiduci, a trecut Dunărea și a înaintat pâna la munții Balcani, ca să aștepte oastea turcească condusă de Hasan Pașa care trecea munții pentru a-l întâlni la Sofia pe sultan. Baba Novac a atacat această oaste punându-l pe fugă pe Hasan și luând căruțele și caii și armele. După această victorie, voievodul decide să îl țină aproape pe Baba Novac în toate luptele viitoare, fiind descris împăratului Rudolf al II-lea ca unul dintre cei mai apreciați ostași ai săi.
În anul 1600, Baba Novac este trimis de Mihai în Banat, apoi primește misiunea să ocupe teritoriul Moldovei și instalează o garnizoană în orașul Iași, după care cucerirește teritoriul până la Camenița și Hotin.
În timp ce se afla în fruntea unei misiuni de negociere, Baba Novac a fost arestat de Dieta din Cluj și condamnat la moarte.
Pe 5 februarie 1601, la ora 10 dimineața, Baba Novac a fost ars pe rug, apoi trupul i-a fost tras în țeapă și expus în dreptul fortificației orașului. Execuția a avut loc în prezența autorităților, nobililor și a generalului mercenar Gheorghe Basta care urmărise punerea în aplicare a condamnării de la fereastra unei case din piața orașului. Gheorghe Basta era un italian de origine albaneză, angajat de împăratul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană pentru a conduce forțele habsburgice în războaiele antiotomane și apoi pentru a administra Transilvania ca vasal imperial. Tot din ordinul său avea să fie ucis în august 1601, în apropiere de Turda, și voievodul Mihai Viteazul.

Comentarii

  1. zsoltheredi@hotmail.com7 februarie 2020 la 10:16

    Baba Novac era condamnat pentru tradare. A tradat prin negocierile, tratative le duse cu turcii, pe care a vrut sa-i introduca in cateva orase ardelene contra unei sume de bani.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp
2 comentarii
Citiți mai multe

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe