Treceți la conținutul principal

Sacrificiul lui Margot Fonteyn, prima ballerina assoluta


Margot Fonteyn de Arias s-a născut pe 18 mai 1919, la Surrey, în Anglia, fiind fiica unui inginer și a soției acestuia, Hilda. Conștientă de talentul fetiței, mama ei a înscris-o la lecții de balet, încă de la vârsta de patru - cinci ani la o școală din localitatea natală, apoi, când familia a plecat în Malaezia, Margaret a urmat timp de 3 ani școala de balet a lui Grace Bosustow. Când tatăl a primit un job în Statele Unite, la Louisville, în Kentucky, copila a luat lecții de step dance. Dar familia s-a mutat apoi în China la Tianjin, Hong Kong și Shanghai, iar Margaret a revenit la balet.
Întoarsă cu părinții, la 14 ani, la Londra, a continuat să facă studii de balet cu Vera Volkova și prințesa Serafina Astafieva. Au urmat lecții la Paris cu alte mari maestre ale baletului clasic ale epocii - Olga Prebrajenskaia și Mathilde Ksessinskaya, ambele eleve ale lui Marius Petipa.
În anul 1934 a debutat în baletul "Spărgătorul de nuci" în rolul unuia din cei 32 de Fulgi de zăpadă, iar în 1935 a primit primul ei rol de solistă, cel al tânărului aristocrat Tregennis din baletul Ninettei de Valois ,The Haunted Ballroom.
În urma turneului Baletului Regal în Statele Unire în anul 1949, Margot Fonteyn a devenit o celebritate. A dansat alături de principalii soliști masculini ai Baletului regal englez, inclusiv Robert Helpman, Michael Somes și David Blair.
În 1962, ajunsă la vârsta de 42 ani, când începuse să se gândească la retragere, a început colaborarea cu tânărul balerin rus Rudolf Nureiev care avea 23 de ani la acel moment. Legătura profesională dintre cei doi a continuat până la retragerea ei oficială din activitate, în 1979, dar au rămas prieteni loiali în continuare, în ciuda diferenței de vârstă, de mentalitate și de temperament.
În anul 1967 cei doi au fost arestați după un spectacol la San Francisco, la o descindere a poliției în timpul unei petreceri la care fuseseră invitați. Când marea balerină s-a îmbolnavit de cancer, Nureiev a ajutat-o pentru plata tratamentelor medicale și a vizitat-o frecvent, deși avea el însuși mari probleme medicale.
Margot Fonteyn a avut în anii 1940 o lungă relație cu compozitorul și dirijorul Constant Lambert, dar aceasta nu s-a transformat într-o căsătorie. În 1955 balerina s-a căsătorit cu doctorul Roberto Arias, un diplomat din Panama, care se afla în misiune la Londra și care era foarte cunoscut ca playboy. Un an mai târziu regina Elisabeta a II-a i-a conferit marii balerine titlul de Dame a Imperiului Britanic.
Căsnicia cu Arias a fost la început destul de problematică din cauza aventurilor extraconjugale ale soțului. În plus, Margot a fost arestată în urma unui complot antiguvernamental în care a fost implicat soțul ei, doctorul Arias, în Panama. În anul 1965 un rival politic l-a împușcat pe Roberto Arias și l-a rănit grav, lăsându-l paralizat pentru tot restul vieții.
Pentru a putea face față cheltuielilor de îngrijire  permanentă de care avea nevoie Arias, Fonteyn a continuat să lucreze până când a împlinit 60 de ani, în 1979, deși suferea ea însăși de artrită.
În momentul retragerii din activitatea publică i s-a acordat oficial de către Baletul Regal titlul de prima ballerina assoluta, iar în 1990 colegii ei au realizat un spectacol de gală special pentru a colecta donații pentru Margot, care ajunsese fără bani după ce susținuse ani în șir cheltuielile medicale și de asistență pentru soțul ei.
La scurt timp după decesul lui Arias, în noiembrie 1989, lui Margot Fonteyn i s-a depistat un cancer ovarian care s-a dovedit fatal. Marea balerină a murit pe 21 februarie 1991, la vârsta de 71 de ani, în Panama.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Moştenitorii Iranului de altădată: Frumoasele soţii ale şahului Mohammad Reza Pahlavi

Cele trei regine ale Iranului: Fawzia, Soraya şi Farah Mohammad Reza Șah Pahlavi s-a n ă scut pe 26 octombrie 1919 în Teheran şi a fost fiul şahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului. Tânărul şah a primit o educație occidentală și, prin urmare, a fost un prieten al Statelor Unite și al statelor din vestul Europei.  Când Mohammad Reza a împlinit 11 ani, tatăl său l-a înscris la Institut Le Rosey, un internat elvețian, pentru studii suplimentare. Mohammad a plecat în Elveția pe 7 septembrie 1931, unde cursurile se ţineau în limba franceză, fiind primul prinţ moştenitor iranian care a fost trimis în străinătate pentru a fi educat.  S-a întors în ţara natală pentru a obține diploma de bacalaureat în 1936 şi, după revenirea în Iran, a fost înregistrat l a academia militară din Teheran, unde a rămas înscris până în 1938, absolvind ca locotenent. Regina Fawzia După absolvire, Mohammad Reza a fost repede promovat la gradul de căpitan, rang pe care l-

ANNE FRANK, FETIȚA-SIMBOL A VICTIMELOR NAZISMULUI

  Anne s-a născut pe 12 iunie 1929 în Frankfurt, fiind cea de-a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank și a avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite credințe, Anne având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Părinții nu erau stricți în ceea ce privește tradițiile religioase, cea mai religioasă dintre ei fiind mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa îndeaproape de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După ce naziștii au ajuns la putere în Germania, Otto Frank a hotărât să deschidă o filială a firmei pe care o avea, Opekta, la Amsterdam, în Olanda. Inițial, tatăl familiei s-a mutat singur la Amsterdam în 1933, iar Edith și fetele l-au urmat în februarie 1934. Patru ani mai târziu, în 1938, Otto a înființat, împreună cu Herman van Pels, tot evreu, exilat din Osnabrück, o a doua firmă, Pectacon, care vindea mirodenii. În mai 1940 Olanda a fo