Destinul frumoasei Sofia Potocka, o fată din Bursa devenită amanta regală şi contesă poloneză

Sofia Potocka s-a născut pe 1 ianuarie 1760, în orașul turc Bursa, fiind fiica lui Constantin Clavone, un negustor grec de vite și a Mariei Clavone. În 1772, când fetiţa avea 12 ani,

s-a mutat în cartierul Fanar din Constantinopol, împreună cu părinții și sora ei mai mică.

În jurul anului 1775, când Sofia avea 15 ani, tatăl ei, Constantin, a murit în circumstanțe misterioase. Mama s-a căsătorit cu un armean, care a murit și el, iar în timpul marelui incendiu din Constantinopol, casa lor a ars. În această perioadă dificilă pentru familie, mama fetelor, Maria, a căutat sprijin pe unde a putut.

În mai 1777, când Sofia nu avea încă 17 ani, Maria, care susţinea că provine din familia lui Pantalis Mavrocordatos, legată de conducătorii vechiului Bizanț,  și-a vândut cele două fiice ambasadorului Poloniei, Karol Boscamp-Lasopolski. Acesta era cunoscut că procura fete pentru regele polonez şi, aflând despre presupusa origine nobilă a familiei și văzând frumusețea fetelor, a fost de acord să le ajute.

Sofia și sora ei s-au stabilit în palatul ambasadorului polonez și au primit lecții de franceză. Se pare că Boscamp-Lasopolski a ţinut-o pe fata cea mare ca amantă pentru o vreme, apoi a folosit-o pentru prostituţie. Sora cea mică a fost vândută unui paşă, dar pentru Sofia ambasadorul avea alte planuri, mai ales că îi promisese Mariei că îi va aranja o căsătorie convenabilă în Europa, astfel că a început să facă planuri pentru voiaj.

Contele polonez Józef Witt a aflat planurile ambasadorului, a făcut o ofertă financiară, a cumpărat-o pe Sofia de la Boscamp-Lasopolski și s-a căsătorit cu ea în 1779.  Cuplul a trăit doi ani în Cameniţa, un orăşel din vestul Ucrainei de astăzi, înainte de a pleca în Europa în 1781.

Ajunsă în Occident, se spune că Sofia a avut un succes senzațional atunci când a fost introdusă de soțul ei la recepțiile aristocraţiei din Berlin, Hamburg, Viena, Roma, Veneția și Paris. A fost sărbătorită drept „Cea mai frumoasă femeie din Europa” și a devenit cunoscută pentru expresia: „mă dor ochii” pe care o spunea de fiecare dată când era admirată. Frumusețea și abilitatea ei de a face conversaţie cu cele mai puternice personalități ale Europei de atunci au atras atenția întregii Europe. Sofia era privită ca o decorație, toate nobilii din înalta societate doreau să o invite la recepţii şi petreceri. Se spunea că era frumoasă ca un vis şi toți cei care o vedeau o admirau, aprinzând un foc în inimile bărbaților și invidie în ochii femeilor.

La începutul turneului lor european, cuplul a vizitat Varșovia. La începutul lunii martie 1781, a fost chemată la curtea regală pentru a fi introdusă regelui Stanisław al II-lea Augustus. După Varșovia, cei doi au vizitat Berlinul, unde Sofia a fost introdusă regelui Frederic al II-lea. Apoi Sofia a fost prezentată împăratului austriac Iosif al II-lea, care a fost atât de fascinat de ea, încât i-a cerut lui Mozart să compună muzică pe teme turceşti. Fata îi fusese recomandată împăratului de sora lui, regina Maria Antoaneta, care îi ceruse să primească în vizită cuplul Witte. Se pare că Maria Antoaneta a fost atât de fermecată de ea, încât vorbea despre frumoasa Sofia ca fiind fiica sa adoptivă. În timpul șederii la Paris, tânăra a devenit iubita ambilor frați ai regelui francez Ludovic al XVI-lea: contele de Provence, ulterior regele Ludovic al XVIII-lea și Contele d'Artois, viitorul rege francez Carol al X-lea.

Pe 17 noiembrie 1781, Sofia a născut la Paris un fiu. Când vestea a ajuns la regele polonez Stanisław al II-lea, el a vizitat-o personal și i-a oferit socrului fetei, Josef Witt, gradul de locotenent general. În plus, s-a oferit să fie nașul bebeluşului.

În 1782, cuplul s-a întors în Cameniţa, vizitând Viena, Moravia, Ungaria de Nord și Galicia. În 1785, soțul ei, Joseph Witte, i-a succedat tatălui devenind comandant al Cameniţei şi astfel Sofia a devenit prima doamnă a Podoliei.

În timpul războiului ruso-turc, Sofia a început o relaţie cu feldmareşalul Grigori Potemkin. Acesta i-a numit soțul guvernator al orașului Cherson și i-a oferit frumoasei Sofia sarcina informală de a gestiona relațiile turco-poloneze.  În 1791, ea l-a însoțit-o pe Potemkin la Sankt Petersburg, unde a fost introdusă nobilimii ca amantă oficială.

În februarie 1796, Sofia a ajuns în Umani, oraş aflat astăzi în Ucraina, și și-a anunțat divorțul de Jozef De Witte şi doi ani mai târziu s-a recăsătorit cu contele polonez Stanisław Potocki, care divorțase de soția sa pentru a se căsători cu frumoasa grecoaică. La ceremonia de nuntă care a avut loc într-o biserică ortodoxă au participat un preot ortodox și unul catolic.

Din cea de-a doua căsătorie, Sofia a avut cinci copii, trei fii - Alexandr, Mieczyslaw și Boleslaw și două fiice - Sophia și Olga. În timpul mariajului, ea a mai avut o aventură și cu cumnatul ei, Szczęsny Jerzy Potocki, care se spune că ar fi fost tatăl biologic al lui Boleslaw. De asemenea, se pare că a avut o aventură cu guvernatorul rus, Nikolai Novosiltsov.  

Soţul ei, Stanisław Szczęsny Potocki, a murit în martie 1805, iar Sofia, în calitate de văduvă, nu avea dreptul, conform legii, decât la zestrea ei și la o mică parte din averea răposatului soț, ceea ce ar fi fost un dezastru pentru pretenţiile cu care era obişnuită, mai ales că nu adusese nicio zestre în căsătorie. Totuşi, a reușit să moștenească aproape toată averea soțului cu ajutorul cumnatului și al guvernatorului rus, amândoi fiind iubiții ei în acea perioadă.

În următorii ani, Sofia s-a ocupat de creșterea copiilor și de activități caritabile.  La începutul anilor 1820, starea ei de sănătate s-a deteriorat, aşa că a plecat la Berlin pentru a consulta medici germani, dar se pare că a ajuns prea târziu.

Sofia Potocka a murit pe 24 noiembrie 1822, la vârsta de 62 de ani.  Cum lăsase instrucțiuni să fie îngropată la Umani, trupul îmbălsămat al decedatei a fost îmbrăcat într-o rochie frumoasă și așezat într-o trăsură. Într-o mână ţinea un buchet de flori și în cealaltă un evantai şi astfel a fost transportată în Rusia. La Umani, a avut parte de o funeralii grandioase, o mulţime uriaşă care ţinea torţe aprinse în mâine aflându-se de-a lungul drumului spre Biserica Baziliană, construită de răposatul ei soţ, unde a fost înmormântată într-o criptă.