Treceți la conținutul principal

Moartea dramatică a ducesei Sophie în incendiul de la Bazar de la Charité


Sophie Charlotte Augustine de Bavaria s-a născut pe 23 februarie 1847 la Castelul Possenhofen, fiind fiica Ducelui Maximilian Joseph de Bavaria și a Prințesei Ludovika de Bavaria, al nouălea copil din cei zece ai familiei.
Sophie a fost sora împărătesei Elisabeta a Austria, a reginei Maria Sofia a celor Două Sicilii și a Helenei, prințesă de Thurn și Taxis.
Fata s-a logodit cu vărul ei, regele Ludwig al II-lea al Bavariei, dar după mai multe amânări ale căsătoriei, Ludwig a rupt logodna în octombrie 1867.
Prințesa a mers să locuiască la mătușa sa, Amalie Auguste, în Saxonia, și aici l-a întâlnit pe Ferdinand d'Orléans, cu care s-a căsătorit pe 28 septembrie 1868 la Castelul Possenhofen.
Cei doi s-au stabilit la Londra unde Sophie Charlotte a născut primul lor copil, pe prințesa Louise d'Orléans, apoi pe Emanuel, Duce de Vendôme.
Ca și cum ar fi avut o presimțire, Sophie și-a redactat testamentul pe 4 octombrie 1896. Prințesa avea să moară într-un incendiu devastator la Bazar de la Charité din Paris, pe 4 mai 1897, ca o adevărată eroină. Se afla la evenimentul anual de caritate organizat de aristocrația catolică franceză din Paris pentru a strânge fonduri pentru săraci când a izbucnit focul. În acea după-amiază nunțiul apostolic Eugenio Clari vizitase târgul și îl binecuvântase, iar evenimentul adunase cam 1200 de vizitatori.
În jurul orei 4 ducesa Sophie, care prezida standul călugărițelor dominicane, a simțit miros de ars și i-a șoptit uneia dintre vecinele ei, doamna Belin: “Mă sufoc”. Aceasta i-a răspuns: “Dacă ar izbucni un incendiu, ar fi groaznic”.  
Nu după mult timp, s-a întâmplat cumplita tragedie. Focul a pornit de la o lampă de proiecție cinematografică, mai întâi a luat foc o perdea, apoi focul s-a întins la structura de lemn a hangarului în care era organizat evenimentul și a cuprins acoperișul din carton gudronat. Oamenii au intrat în panică și încercau disperați să se salveze, dar, așa cum se întâmplă în astfel de tragedii, s-au produs busculade, unii au căzut și nu s-au mai putut ridica, în timp ce erau călcați pur și simplu în picioare de cei care încercau să fugă.
Ducesa Sophie a refuzat să iasă din incinta bazarului, insistând ca vânzătoarele și călugărițele care lucrau alături de ea să fie salvate primele. O călugăriță care a scăpat cu viață din incendiu a povestit că a văzut-o pe ducesă îngenunchind și începând să se roage în timp ce flăcările o înconjurau.
La doar un sfert de oră de la izbucnirea focului, hangarul în care fusese bazarul de caritate se transformase într-un morman de grinzi de lemn carbonizate, sub care erau zeci de cadavre.
Incendiul din Bazar de la Charité s-a soldat cu 126 de victime, multe dintre ele femei din aristocrația franceză. În urma dezastrului, un binefăcător anonim a donat 937.438 de franci pentru scopurile caritabile pentru care fusese organizat bazarul, echivalentul sumelor adunate cu un an înainte.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Moştenitorii Iranului de altădată: Frumoasele soţii ale şahului Mohammad Reza Pahlavi

Cele trei regine ale Iranului: Fawzia, Soraya şi Farah Mohammad Reza Șah Pahlavi s-a n ă scut pe 26 octombrie 1919 în Teheran şi a fost fiul şahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului. Tânărul şah a primit o educație occidentală și, prin urmare, a fost un prieten al Statelor Unite și al statelor din vestul Europei.  Când Mohammad Reza a împlinit 11 ani, tatăl său l-a înscris la Institut Le Rosey, un internat elvețian, pentru studii suplimentare. Mohammad a plecat în Elveția pe 7 septembrie 1931, unde cursurile se ţineau în limba franceză, fiind primul prinţ moştenitor iranian care a fost trimis în străinătate pentru a fi educat.  S-a întors în ţara natală pentru a obține diploma de bacalaureat în 1936 şi, după revenirea în Iran, a fost înregistrat l a academia militară din Teheran, unde a rămas înscris până în 1938, absolvind ca locotenent. Regina Fawzia După absolvire, Mohammad Reza a fost repede promovat la gradul de căpitan, rang pe care l-

ANNE FRANK, FETIȚA-SIMBOL A VICTIMELOR NAZISMULUI

  Anne s-a născut pe 12 iunie 1929 în Frankfurt, fiind cea de-a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank și a avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite credințe, Anne având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Părinții nu erau stricți în ceea ce privește tradițiile religioase, cea mai religioasă dintre ei fiind mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa îndeaproape de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După ce naziștii au ajuns la putere în Germania, Otto Frank a hotărât să deschidă o filială a firmei pe care o avea, Opekta, la Amsterdam, în Olanda. Inițial, tatăl familiei s-a mutat singur la Amsterdam în 1933, iar Edith și fetele l-au urmat în februarie 1934. Patru ani mai târziu, în 1938, Otto a înființat, împreună cu Herman van Pels, tot evreu, exilat din Osnabrück, o a doua firmă, Pectacon, care vindea mirodenii. În mai 1940 Olanda a fo