Aleksandr
Sergheevici Pușkin s-a născut la Moscova, pe 6 iunie 1799, şi provenea dintr-o
familie de nobili de viță veche. Tatăl lui, Sergei Lvovici avea strămoși din
secolul al XII-lea, iar mama, Nadejda Ossipovna Hannibal avea origini în
nobilimea germană și scandinavă.
În octombrie
1811 viitorul poet s-a înscris la școala nou înființată din Țarskoe Selo, unde
va studia până în 1817, când se stabilește la Sankt Petersburg și devine membru
activ al cercului literar „Lampa verde”. La vârsta de cincisprezece ani va
publica primul său poem.
Poetul
devine incomod pentru regimul ţarist datorită popularității sale în creştere și
scrierilor antidespotice. Pentru că se afla în pericol de a fi deportat în
Siberia, tânărul se mută la Chișinău în 1820 şi va locui aici până în 1823.
În 1823 pleacă
la Odessa, unde intră din nou în conflict cu guvernul rus, care-l trimite în
exil în nordul Rusiei, unde va sta din 1824 până în 1826. Cu ajutorul unor
prieteni, reușește să-i facă o vizită Țarului Nicolae I căruia îi înmânează o
petiție pentru propria lui eliberare, pe care o și obține.
În timpul
revoltelor din decembrie 1825 din Sankt Petersburg sunt găsite în mâinile unor
protestatari o serie de poeme politice timpurii ale poetului. Măsurile sunt
dure: Pușkin intră sub strictul control al cenzurii guvernamentale, fiindu-i
interzis să călătorească sau să publice.
În 1831 poetul
se căsătorește cu Natalia Goncearova, una dintre cele mai frumoase tinere
moscovite, fiica unui mic producător de hârtie. Datorită conexiunilor soţiei în
lumea bună de la Moscova şi Sankt Petersburg, soţii Puşkin încep să frecventeze
cercurile din înalta societate, iar poetul devine un apropiat al curții
imperiale. În cei șase ani de mariaj, Natalia Pușkina a născut patru copii:
Maria, Alexander, Grigori și Natalia.
Admirată de însuşi
țarul Nicolae I pentru frumuseţea ei, Natalia începe să aibă pretenţii
financiare din ce în ce mai sofisticate, îşi doreşte rochii costisitoare și
bijuterii, dar poetul nu este capabil să-i satisfacă aceste cereri. În aceeaşi
perioadă, Puşkin primeşte de la ţar cel mai neînsemnat titlu de la curtea
imperială, cu scopul vădit de a-l umili, acela de “Gentleman of the Chamber”, a
cărui sarcină era să-l ajute pe monarh să se îmbrace, să-l aștepte cât mănâncă,
să-l însoţească până la uşa dormitorului sau a toaletei. Astfel de funcție devenise
total neimportantă în epoca ţarului Nicolae I, iar Puşkin a considerat-o
absolut insultătoare.
În 1837,
înglodat în datorii și aflat în mijlocul unor zvonuri despre relația amoroasă a
soției lui cu un aventurier francez, militarul Georges d’Anthes, Pușkin îl
provoacă pe presupusul iubit al Nataliei la duel. Pe 27 ianuarie se desfăşoară
confruntarea, amândoi
bărbații sunt răniți, dar Pușkin se află într-o situaţie critică, glonţul
adversarului său i-a trecut prin şold şi apoi i-a pătruns în abdomen. Este
transportat de urgenţă la spital, dar două zile mai târziu poetul va muri din
cauza unei peritonite. Avea doar 37 de ani.
Guvernul
ţarist, temându-se de o eventuală demonstrație politică, a mutat desfășurarea
funeraliilor care ar fi trebuit să se aibă loc inițial la Catedrala Sf. Isaac la
biserica Konyushennaya şi nu a permis decât participarea unui grup foarte restrâns
de prieteni şi de rude. După înmormântare, sicriul a fost coborât în subsolul
bisericii, unde a fost ţinut câteva zile, apoi a fost dus direct în provincia
Pskov. Alexandru Pușkin a fost înmormântat pe terenurile mănăstirii
Svyatogorsky, lângă mormântul mamei sale.
După moartea
poetului, au apărut zvonuri despre o relație amoroasă între Natalia şi ţarul
Nicolae I, pentru că ea a continuat să se afle în anturajul apropiat al
familiei imperiale. În 1843, văduva l-a cunoscut pe Petr Petrovich Lanskoy, un
coleg de regiment al fratelui ei, care a cerut-o de nevastă şi noul cuplu a
fost binecuvântat chiar de țar, nunta având loc la Strelna, pe 16 iulie 1844.
Lanskoy a fost protejatul lui Nicolae I și a avut parte de o carieră
remarcabilă după această căsătorie, ceea ce a creat impresia că, de fapt, cel
de-al doilea mariaj al văduvei lui Puşkin a fost doar o acoperire a relaţiei pe
care ea a continuat să o aibă cu ţarul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti