Treceți la conținutul principal

Nadejda Krupskaia, femeia din umbra lui Lenin, și ciudata relație a cuplului cu Inessa Armand

Nadejda Krupskaia

Nadejda Krupskaia s-a născut pe 26 februarie 1869 și s-a cunoscut cu Lenin la Sankt Peterburg în ianuarie 1894, pe când era profesoară la o școală serală pentru muncitori. Locuia cu mama sa, Elizaveta Vasilievna, văduva unui fost ofițer de armată.
La puțin timp după exilarea lui Lenin la Șușenskoe, în Siberia, pentru propaganda revoluționară, Nadejda a fost exilată și ea pentru delicte asemănătoare la Ufa, în sudul Munților Urali. Lenin a făcut o cerere la Departamentul Poliției ca acesta să aprobe venirea Nadejdei, logodnica sa, la Șușenskoe.
Nadejda Krupskaia
Pe 10 iulie 1898, cei doi s-au căsătorit, iar la insistențele Elizavetei Vasilievna, mama Nadejdei, s-a oficiat și o slujbă religioasă. De-a lungul întregii căsnicii, Nadejda Krupskaia a fost considerată echilibrată și blândă și a avut rolul de asistent personal al soțului ei. Se pare că femeia suferea de boala Basedow-Graves, care apare din cauza hipersecreției de hormoni tiroidieni la adult, motiv pentru care nu a putut avea copii.
În relația conjugală a lui Lenin cu Krupskaia s-a aflat însă aproape în permanență o altă femeie. Inessa Armand, fiica unui cântăreț de operă francez, Theodore Stephan, și a Nathaliei Wild, o englezoaică cu cetățeanie franceză, făcuse o vizită la Moscova, în 1879, la mătușa ei, care era profesoară de franceză și muzică.
Inessa s-a căsătorit cu Alexandr Evghenievici Armand, fiul unui negustor
Inessa Armand
bogat și a trăit în următorii opt ani la Moscova. S-a îngrijit în această perioadă de cei cinci copii pe care i-a avut cu soțul ei, a citit, a călătorit, s-a ocupat de acte de caritate, a deschis o școală pentru copiii țăranilor. Brusc, în 1905, și-a părăsit soțul pentru fratele mai tânăr al acestuia, Vladimir.
Apoi s-a implicat în activitățile ilegale ale Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia, a distribuit materiale de propagandă considerate subversive și în 1907 a fost arestată și condamnată la doi ani de exil la Arhanghelsk. Ea a fost urmată în exil de Vladimir, fratele soțului legitim, dar acesta din urmă s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a plecat la tratament în Elveția, unde a și murit în 1909.
În 1909, după eliberarea din exil, Inessa a părăsit Rusia și s-a înscris la Universitatea din Bruxelles, apoi s-a mutat la Paris, unde l-a cunoscut pe Lenin și pe alți bolșevici care trăiau în exil. Din acest moment, ea a trăit aproape nedespărțită de Lenin și soția acestuia, Nadejda.
Nadeja Krupskaia (centru) in anii '30
Inessa Armand s-a reîntors în Rusia în iulie 1912, pentru a ajuta la organizarea luptei bolșevicilor pentru pătrunderea în Dumă. Două luni mai târziu, a fost arestată din nou și a fost închisă pentru o jumătate de an, iar la eliberare, în august 1913, s-a dus să locuiască alături de Lenin și soția acestuia, Nadejda Krupskaia, în Galiția.
Nadejda Krupskaia si Lenin in 1922
După abdicarea țarului Nicolae al II-lea, Inessa s-a aflat în trenul cu care Lenin și alți 26 de revoluționari ruși din exil s-au întors la Sankt Petersburg, iar la finalul Revoluției din Octombrie, Inessa Armand a devenit director al Jenotdel, o organizație care milita pentru egalitatea femeilor în partidul comunist și în sindicate, dar la scurtă vreme, în timpul unui concediu în nordul Caucazului, s-a îmbolnăvit de holeră și a murit pe 24 septembrie 1920.
Nu după mult timp, starea de sănătate a idolului ei politic, Vladimir Ilici, va începe să se deterioreze. În mai 1922, Lenin a avut primul atac cerebral, a rămas parțial paralizat și rolul său în guvern a început să se diminueze. După al doilea atac din decembrie 1922, Lenin a demisionat din funcțiile politice, iar în martie 1923, a suferit al treilea atac, a rămas țintuit la pat și nu a mai putut vorbi.
Vladimir Ilici Lenin a murit pe 21 ianuarie 1924 și la puțin timp după deces au început să circule zvonuri conform cărora ar fi suferit de sifilis. Soția lui, Krupskaia, deși era foarte respectată în interiorul partidului, a fost izolată politic de Stalin și de sprijinitorii acestuia după moartea lui Lenin.
Nadejda Krupskaia a trăit până pe 27 februarie 1939, la vârsta de 70 de ani, și a fost înmormântată în necropola din zidul Kremlinului.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni