Treceți la conținutul principal

Savantul Mendeleev, tabelul periodic şi mitul celor 40 de grade din votca rusească


Dimitri Mendeleev s-a născut pe 27 ianuarie 1834 la Tobolsk, în Siberia, fiind cel mai mic dintre cei 14 copii ai lui Ivan Pavlovici Mendeleev. Imediat ce a împlinit 14 ani, tatăl său a murit, iar situaţia financiară a familiei a început să se înrăutăţească. În 1849, se mută la Sankt Petersburg, unde Dimitri urmează Institutul Pedagogic. După terminarea şcolii, în 1855, este diagnosticat cu tuberculoză şi este nevoit să se mute în Peninsula Crimeea, pentru a-şi trata suferinţa. Acolo, predă științe la gimnaziul local pentru un an, iar în 1856 se reîntoarce total refăcut la Sankt Petersburg.
Între 1859 și 1861 a locuit la Paris, apoi la Heidelberg, unde a făcut cercetări în domeniul chimiei. În 1863, după întoarcerea în Rusia, a devenit profesor de chimie la Institutul Tehnologic și la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg.

În aprilie 1862 tânărul s-a căsătorit cu  Feozva Nikitichna Leshcheva la biserica Institutului de Inginerie Nikolaev din Sankt Petersburg, dar după 14 ani de mariaj s-a îndrăgostit de Anna Ivanova Popova, a devenit obsedat de tânără și a început să-i facă o curte asiduă. În 1881  i-a propus să se căsătorească și a amenințat-o că se va sinucide dacă ea refuză. Divorțul său de prima soţie, Leshcheva, a fost finalizat la o lună după ce se căsătorise cu Popova, dar, chiar și după divorț, Mendeleev a fost considerat tehnic bigam pentru că Biserica Ortodoxă Rusă cerea un termen de cel puțin șapte ani înainte de o altă căsătorie.
Pe 6 martie 1869, Mendeleev a prezentat Societății Ruse de Chimie o lucrare denumită Dependența între proprietățile masei atomice a elementelor, care propunea folosirea masei și a valenței pentru a descrie elementele chimice, fiind primul savant care a făcut un tabel periodic foarte asemănător cu cel actual. Mendeleev a prezis descoperirea unor noi elemente și a lăsat spații libere pentru acestea, pe care le-a numit eka-siliciu (germaniu), eka-aluminiu (galiu) și eka-bor (scandiu). Elementul chimic numărul 101 îi poartă numele: mendeleviu. 
În ciuda faptului că omul de ştiinţă era recunoscut în întreaga Europă, acasă, în Rusia, a fost privit cu suspiciune, ceea ce l-a determinat să demisioneze de la catedra Universității din Sankt Petersburg pe 17 august 1890.
Un mit foarte popular este că Mendeleev a hotărât ca votca să aibă gradul standard de 40% alcool în 1894, în perioada în care era director al Biroului de Greutăți și Măsuri. Această poveste a fost folosită mai ales în revendicările de marketing ale brandului rusesc de vodka Standard.
Adevărul este că Biroul pe care în conducea nu a fost niciodată implicat în stabilirea standardelor de calitate a producției, ci a emis doar norme privind standardizarea greutății comerciale și a instrumentelor de măsură.
Se mai spune că disertația de doctorat a lui Mendeleev din 1865 a fost „Un discurs despre combinația de alcool și apă” şi aceasta conținea o afirmație conform căreia 38% alcool este concentraţia ideală a votcii și, ulterior, acest număr a fost rotunjit la 40% pentru a simplifica calculul impozitului pe alcool. Cu toate acestea, disertația lui Mendeleev a avut ca temă concentrațiile de alcool de peste 70% și nu a scris niciodată nimic despre votcă.
Savantul a murit pe 2 februarie 1907 din cauza gripei, la vârsta de 73 de ani, la Sankt Petersburg, iar ultimele sale cuvinte au fost către medicul personal: "Doctore, aveți știință, eu am doar credință".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Moştenitorii Iranului de altădată: Frumoasele soţii ale şahului Mohammad Reza Pahlavi

Cele trei regine ale Iranului: Fawzia, Soraya şi Farah Mohammad Reza Șah Pahlavi s-a n ă scut pe 26 octombrie 1919 în Teheran şi a fost fiul şahului Reza Pahlavi al Persiei și ultimul monarh al Iranului. Tânărul şah a primit o educație occidentală și, prin urmare, a fost un prieten al Statelor Unite și al statelor din vestul Europei.  Când Mohammad Reza a împlinit 11 ani, tatăl său l-a înscris la Institut Le Rosey, un internat elvețian, pentru studii suplimentare. Mohammad a plecat în Elveția pe 7 septembrie 1931, unde cursurile se ţineau în limba franceză, fiind primul prinţ moştenitor iranian care a fost trimis în străinătate pentru a fi educat.  S-a întors în ţara natală pentru a obține diploma de bacalaureat în 1936 şi, după revenirea în Iran, a fost înregistrat l a academia militară din Teheran, unde a rămas înscris până în 1938, absolvind ca locotenent. Regina Fawzia După absolvire, Mohammad Reza a fost repede promovat la gradul de căpitan, rang pe care l-

ANNE FRANK, FETIȚA-SIMBOL A VICTIMELOR NAZISMULUI

  Anne s-a născut pe 12 iunie 1929 în Frankfurt, fiind cea de-a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank și a avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite credințe, Anne având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Părinții nu erau stricți în ceea ce privește tradițiile religioase, cea mai religioasă dintre ei fiind mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa îndeaproape de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După ce naziștii au ajuns la putere în Germania, Otto Frank a hotărât să deschidă o filială a firmei pe care o avea, Opekta, la Amsterdam, în Olanda. Inițial, tatăl familiei s-a mutat singur la Amsterdam în 1933, iar Edith și fetele l-au urmat în februarie 1934. Patru ani mai târziu, în 1938, Otto a înființat, împreună cu Herman van Pels, tot evreu, exilat din Osnabrück, o a doua firmă, Pectacon, care vindea mirodenii. În mai 1940 Olanda a fo