Treceți la conținutul principal

Savantul Mendeleev, tabelul periodic şi mitul celor 40 de grade din votca rusească


Dimitri Mendeleev s-a născut pe 27 ianuarie 1834 la Tobolsk, în Siberia, fiind cel mai mic dintre cei 14 copii ai lui Ivan Pavlovici Mendeleev. Imediat ce a împlinit 14 ani, tatăl său a murit, iar situaţia financiară a familiei a început să se înrăutăţească. În 1849, se mută la Sankt Petersburg, unde Dimitri urmează Institutul Pedagogic. După terminarea şcolii, în 1855, este diagnosticat cu tuberculoză şi este nevoit să se mute în Peninsula Crimeea, pentru a-şi trata suferinţa. Acolo, predă științe la gimnaziul local pentru un an, iar în 1856 se reîntoarce total refăcut la Sankt Petersburg.
Între 1859 și 1861 a locuit la Paris, apoi la Heidelberg, unde a făcut cercetări în domeniul chimiei. În 1863, după întoarcerea în Rusia, a devenit profesor de chimie la Institutul Tehnologic și la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg.

În aprilie 1862 tânărul s-a căsătorit cu  Feozva Nikitichna Leshcheva la biserica Institutului de Inginerie Nikolaev din Sankt Petersburg, dar după 14 ani de mariaj s-a îndrăgostit de Anna Ivanova Popova, a devenit obsedat de tânără și a început să-i facă o curte asiduă. În 1881  i-a propus să se căsătorească și a amenințat-o că se va sinucide dacă ea refuză. Divorțul său de prima soţie, Leshcheva, a fost finalizat la o lună după ce se căsătorise cu Popova, dar, chiar și după divorț, Mendeleev a fost considerat tehnic bigam pentru că Biserica Ortodoxă Rusă cerea un termen de cel puțin șapte ani înainte de o altă căsătorie.
Pe 6 martie 1869, Mendeleev a prezentat Societății Ruse de Chimie o lucrare denumită Dependența între proprietățile masei atomice a elementelor, care propunea folosirea masei și a valenței pentru a descrie elementele chimice, fiind primul savant care a făcut un tabel periodic foarte asemănător cu cel actual. Mendeleev a prezis descoperirea unor noi elemente și a lăsat spații libere pentru acestea, pe care le-a numit eka-siliciu (germaniu), eka-aluminiu (galiu) și eka-bor (scandiu). Elementul chimic numărul 101 îi poartă numele: mendeleviu. 
În ciuda faptului că omul de ştiinţă era recunoscut în întreaga Europă, acasă, în Rusia, a fost privit cu suspiciune, ceea ce l-a determinat să demisioneze de la catedra Universității din Sankt Petersburg pe 17 august 1890.
Un mit foarte popular este că Mendeleev a hotărât ca votca să aibă gradul standard de 40% alcool în 1894, în perioada în care era director al Biroului de Greutăți și Măsuri. Această poveste a fost folosită mai ales în revendicările de marketing ale brandului rusesc de vodka Standard.
Adevărul este că Biroul pe care în conducea nu a fost niciodată implicat în stabilirea standardelor de calitate a producției, ci a emis doar norme privind standardizarea greutății comerciale și a instrumentelor de măsură.
Se mai spune că disertația de doctorat a lui Mendeleev din 1865 a fost „Un discurs despre combinația de alcool și apă” şi aceasta conținea o afirmație conform căreia 38% alcool este concentraţia ideală a votcii și, ulterior, acest număr a fost rotunjit la 40% pentru a simplifica calculul impozitului pe alcool. Cu toate acestea, disertația lui Mendeleev a avut ca temă concentrațiile de alcool de peste 70% și nu a scris niciodată nimic despre votcă.
Savantul a murit pe 2 februarie 1907 din cauza gripei, la vârsta de 73 de ani, la Sankt Petersburg, iar ultimele sale cuvinte au fost către medicul personal: "Doctore, aveți știință, eu am doar credință".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni