Mirajul comorilor de la Ermitaj

Muzeul Ermitaj, opera împărătesei Ecaterina a II-a, este astăzi unul dintre cele mai mari muzee din lume. Peste 60.000 de piese sunt expuse în cele aproximativ 1.000 de săli deschise publicului și trei milioane de obiecte sunt păstrate în rezervă. Muzeul are, pe lângă numeroase piese ale antichității, o colecție de opere de artă europene a perioadei clasice care se numără printre cele mai frumoase din lume, alături de cea a muzeului Luvru și muzeului Prado. Piesele cele mai remarcabile sunt obiectele din aur ale civilizației sciților, o imensă colecție provenită din culturile romane și etrusce și o serie de obiecte ale poporului hun. Poate fi găsită, de asemenea, o colecție deosebit de bogată a obiectelor ce amintesc istoria Siberiei, ca scrierile din secolele al IV-lea și al V-lea găsite în peștera Magao din China. Ermitajul expune cea mai veche mărturie a scrierii mongole - piatra de Dchingis, dar și un mare număr de obiecte aparținând Rusiei Kievene, iar Camera Comorilor expune istoria bijuteriei și fabricarea obiectelor din aur începând cu mileniul al 3-lea î.H. Mai pot fi găsite colecții de icoane religioase din secolul al XII-lea din Kiev, Moscova și Novgorod, o colecție de bijuterii din atelierul lui Fabergé și un mare număr de costume istorice. Țarii au adunat, de asemenea, obiecte provenite din artizanatul rus ca tapiserii și porțelanuri, o colecție de veșminte rusești din secolul al XVIII-lea și până în secolul al XX-lea și nu mai puțin de 300 de piese din garderoba lui Petru cel Mare.

Primele colecții au fost începute în 1764, de Ecaterina cea Mare care a cumpărat 225 de tablouri de la negustorul de artă, J.A. Gotskovski. Tablourile fuseseră la început achiziționate pentru regele Prusiei, Frederic, dar el a trebuit să renunțe la operele de artă dupa Războiul de 7 ani pentru că situația financiară a statului se înrăutăți-se dramatic. Un an mai târziu, în 1765, Ecaterina a cumpărat pentru suma de 80.000 taleri aproape 1.000 de tablouri din colecția contelui Brühl, a căror valoare fusese estimată la 105.329 taleri. Printre sfătuitorii care o îndrumau în achizițiile sale se aflau enciclopedistul Melchior Grimm, filosoful Denis Diderot și diplomați ruși ca Dimitri Golizin și Alexandr Stroganov. În 1775, pentru că nu mai avea suficient spațiu pentru tablourile sale, împărăteasa Ecaterina a ordonat să fie construit Micul Ermitaj în stilul arhitectural al epocii de către arhitectul H.B. Vallin. În 1797 colecția de la Ermitaj ajunsese la impresionantul număr de 3.996 de picturi.
Astăzi, pictura italiană formează partea cea mai importantă a colecției de pictură din perioada clasică. Operele cele mai vizitate sunt două picturi ale lui Leonardo Da Vinci, opere care fac parte dintr-o serie de 12: la Madonna Benois (1478) et la Madonnna Litta (1490/91). Madonna Conestabila și Sfânta familie a lui Rafael sunt și ele foarte celebre. Muzeul deține, de asemenea, și diferite opere ale lui Tițian, Judith a lui Giorgione, picturi ale lui Michelangelo, Paolo Veronese, Caravaggio, Carracci, Luca Giordano, Salvator Rosa.
Din pictura spaniolă, cele mai cunoscute oprere sunt El Greco (Sfinții Apostoli Petru și Pavel), Jusepe de Ribera (Iisus Hristos pe cruce, prima pictură a școlii realiste), Francisco de Goya (Portretul lui Antonia Zarate și Diego Velázquez.
Ermitajul are în jur de 500 de picturi ale 140 de artiști din perioada glorioasă a școlii flamande. Cele mai numeroase sunt operele lui Rubens și a elevilor săi Anthonis van Dyck și Frans Snyders. Muzeul deține 22 de picturi ale lui Rubens. Picturile lui Rembrandt constituie partea cea mai cunoscută a artei olandeze, Ermitajul deținând 20 de picturi care reprezintă cea mai mare colecție din afara granițelor olandeze, iar din colecția de pictură modernă franceză - până în anul 1917 pot fi admirate 7 tablouri ale lui Claude Monet, altele ale lui Édouard Manet, Pierre-Auguste Renoir, Alfred Sisley, Paul Cézanne, Paul Gauguin, 37 picturi ale lui Henri Matisse și 31 opere ale lui Pablo Picasso.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, colecțiile sunt reorganizate și îmbogățite prin opere de artă orientală și obiecte arheologice. În 1825, pentru prima dată, au fost deschise săli ce prezentau arta rusă a secolului al XVIII-lea. Până atunci, colecția de tablouri nu era accesibilă decât unui cerc restrâns de membri a curții imperiale.
Pe 5 februarie 1852, țarul Nicolae I a decis să separe reședința imperială de sălile de expoziție ale Ermitajului și colecția a putut fi, pentru prima oară, accesibilă publicului. Țarul Nicoale I a construit Noul Ermitaj care comunica cu restul muzeului, dar dispunea de o intrare separată permițând publicului accesul direct în muzeu. Între timp, Nicolae I voia să îmbogățească colecțiile: el a cumpărat, printre altele, colecția adunată în timpul războaielor napoleoniene de către Joséphine de Beauharnais, soția lui Napoleon, pentru moștenitorii săi.

În timpul primului război mondial o parte din Palatul de iarnă a devenit spital și tot aici bolșevicii i-au arestat pe membrii guvernului Kerinski. În timpul Revoluției, un mare număr de colecții private ale nobililor ruși, ca cea a familiei Strogonov, Scheremetiev, Iousoupov și Șouvalov au fost confiscate în folosul Ermitajului.
Puțin după venirea la putere a bolșevicilor, muzeului imperial i s-a dat numele de Muzeul Statului, clădirile Palatului de iarnă au devenit săli de expoziție și au fost deschise publicului larg, iar intrarea a fost gratuită timp de 5 ani. În

anii '20 au avut loc negocieri îndelungate în ceea ce privește cedarea anumitor piese din colecțiile Ermitajului muzeului moscovit Pușkin și în 1927 i-au fost transferate 700 de picturi. Între 1928 și 1933, negustorii de artă ai muzeelor Matthiesen din Berlin, Colnaghi din Londra și Knoedler din New York au cumpărat de la statul rus 2.880 de picturi din colecția Ermitajului.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și apoi al asediului din Leningrad, Ermitajul a fost una dintre țintele armatei germane. Clădirile Ermitajului au fost lovite de 17 obuze de artilerie și două bombe lansate din avion. O parte din colecții a fost pusă în adăpost în beciurile muzeului, iar cealaltă parte a fost trimisă în Ekaterinburg. În acea perioadă, 12.000 de persoane trăiau în cadrul muzeului Ermitaj pentru a prezerva colecțiile și. în măsura posibilităților, încercau să limiteze pagubele produse de bombe, dar și de frig. Prima expoziție a colecțiilor rămase în muzeu a fost deschisă la puțin timp după sfârșitul asediului, pe 7 noiembrie 1944.

În 1948 o mare parte din colecția muzeului din Moscova dedicat artelor Occidentului a fost transferată Ermitajului. De asemenea, tablourile care fuseseră furate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial de către Wehrmacht și apoi recuperate de către Armata Roșie, au fost înapoiate muzeului. Astăzi, Ermitajul face parte, alături de Teatrul Balșoi și Biblioteca Lenin, din principalele proiecte puse sub protecția UNESCO în Rusia.