Treceți la conținutul principal

Agnès Sorel, prima metresă recunoscută oficial, a murit otrăvită cu mercur


Agnès Sorel s-a născut în 1422 și și-a început viața la curtea lui René I de Neapole, ca doamnă de onoare a soției acestuia, Isabela, Ducesă de Lorena. În 1441 tânăra a devenit doamnă de onoare a Mariei de Anjou, soția regelui Carol al VII-lea al Franței, cel care a fost încoronat la Reims, în 1429, prin eforturile Ioanei d'Arc de a elibera Franța de englezi. Ajunsă în anturajul regelui, tânăra Sorel a devenit foarte curând metresa acestuia. Regele i-a dăruit castelul Loches, care a devenit reședința sa privată, locul unde a fost convins de Ioana d'Arc să fie încoronat rege.
Frumoasa metresă a avut o influență foarte puternică asupra lui Carol și acest lucru, precum și gusturile ei extravagante, i-au adus o serie de inamici puternici la curte, cel mai puternic contestatar fiind chiar unul dintre fiii legitimi ai regelui, Ludovic al XI-lea, primul născut din mariajul cu Maria de Anjou.
Agnès i-a născut trei fiice regelui Carol: Maria de Franța, Charlotte de Franța și Jeanne de Franța. În timp ce era însărcinată cu al patrulea copil, ea a plecat la Chinon pentru a-i fi alături regelui în campania din 1450. Acolo, s-a îmbolnăvit brusc și a murit în mai puțin de 72 de ore, la vârsta de 28 de ani. Cauza oficială a decesului a fost dizenterie, dar cercetările făcute de Philippe Charlier în 2005 demonstrează că Agnès a murit otrăvită. Cantitatea de mercur descoperită în laboratoare într-un fir de păr al metresei regale s-a dovedit a fi de zece mii de ori mai mare decât cea preconizată a fi fost folosită în preparatele cosmetice care conțineau uneori mercur în acea epocă sau în tratamentele medicale, deci este greu de crezut că moartea lui Agnès a fost accidentală sau s-a datorat unei erori medicale.
Fiul lui Carol, viitorul Ludovic al XI-lea, care era în conflict deschis cu regele în ultimii patru ani, este considerat astăzi cel care a pus la cale uciderea metresei tatălui său. El ar fi otrăvit-o pe Agnès pentru a elimina fizic influența pe care o considera nejustificată asupra regelui.
După moartea lui Agnès, verișoara ei, Antoinette de Maignelais, i-a luat locul ca metresă a regelui.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp
2 comentarii
Citiți mai multe

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe