Annie Samuelli era născută în 1910, iar sora ei, Nora, pe 9 iulie 1914, ambele în România. Cele două surori au fost arestate în noaptea de 25 iulie 1949. După aproape un an, pe 28 aprilie 1950, Tribunalul Militar Bucureşti a condamnat-o pe Annie la 20 ani muncă silnică pentru crimă de înaltă trădare, infracţiunea fiind spionaj în favoarea Angliei şi Americii, iar pe Nora la 15 ani de închisoare pentru același delict.
În procesul
"bibliotecilor americană şi engleză" au mai fost condamnați
Constantin Mugur, contabil la Oficiul de presă şi informaţii al Marii Britanii
din Bucureşti, la muncă silnică pe viaţă, prințesa Eleonnora Bunea-Wied,
secretara lui Mugur, la 15 ani de muncă silnică, dar ea nu a supravieţuit
detenţiei, murind pe 29 septembrie 1956 în închisoarea de la Miercurea Ciuc și
Liviu Popescu Nasta, corespondent al "New York Times" la Bucureşti,
condamnat la 20 ani muncă silnică. Și el a murit, grav bolnav, la
închisoarea-spital Văcăreşti, pe 6 decembrie 1956.
Surorile
Samuelli, ambele licențiate în Drept, lucrau la instituții considerate ostile
statului comunist. Annie era angajată ca secretara a şefului Oficiului de presă
şi informaţii al Marii Britanii din Bucureşti, iar cea mică, Nora, era
secretara şefului Oficiului de presă şi informaţii al Statelor Unite în România.
În 1961,
după 11 ani și 340 de zile de detenție executați în mai multe închisori de
femei - Mislea, Miercurea-Ciuc, Jilava, Timișoara, cele două femei au fost
eliberate și răscumpărate, fiecare cu suma de 6000 de dolari, de o rudă aflată
în Occident.
Ambele au
ajuns inițial la Paris, îmbrăcate exact așa cum ieșiseră pe poarta închisorii,
fără niciun fel de bagaj sau ban în buzunar, și au stat câteva luni în Franța,
apoi au emigrat în Statele Unite. Naționalitatea lor era română, dar statul
comunist le retrăsese cetățenia, așa că au fost considerate apatride.
Annie a
primit, din partea guvernului britanic, după o perioadă de trei luni, cetăţenie
britanică şi o pensie pentru "servicii aduse Coroanei". Tot ea este
cea care și-a adunat amintirile într-un volum publicat în 1997 în America,
Women behind bars in Romania (cartea a fost tradusă în 2001 și în România) în
care povestește că primul lucru pe care îl învățau femeile în temnițele
comuniste era alfabetul Morse pentru că, povestea ea, dacă nu puteai comunica,
nu rezistai. În amintirile adunate în volum, Annie spune că femeile posteau
vinerea, sărbătoreau Crăciunul și Paștele, își imaginau spovedaniile în fața
duhovnicului sau mărturisirile în fața rabinului.
Sora cea
mică, Nora, a avut parte de un tratament complet diferit din partea fostului
angajator, Oficiul de presă și informații al Statelor Unite. Există documentele
oficiale care demonstrează că Nora a primit cetățenie americană de-abia după
trei ani de la eliberarea din România comunistă, adică în 1964, și că a trimis,
prin avocați, nenumărate memorii către guvernul SUA pentru a primi o
indemnizație care să o ajute să supraviețuiască, mai ales pentru că, din cauza
suferințelor pe care cele două surori le înduraseră în cei 11 ani trăiți în
pușcăriile comuniste, ambele își pierduseră capacitatea de muncă.
Nora
Samuelli a murit în decembrie 1986 la Washington, la vârsta de 72 de ani, iar
Annie a supraviețuit până în 2003.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti