Surorile despărțite de gratii: Annie și Nora au petrecut 11 ani în închisorile comuniste

Annie Samuelli era născută în 1910, iar sora ei, Nora, pe 9 iulie 1914, ambele în România. Cele două surori au fost arestate în noaptea de 25 iulie 1949. După aproape un an, pe 28 aprilie 1950, Tribunalul Militar Bucureşti a condamnat-o pe Annie la 20 ani muncă silnică pentru crimă de înaltă trădare, infracţiunea fiind spionaj în favoarea Angliei şi Americii, iar pe Nora la 15 ani de închisoare pentru același delict.

În procesul "bibliotecilor americană şi engleză" au mai fost condamnați Constantin Mugur, contabil la Oficiul de presă şi informaţii al Marii Britanii din Bucureşti, la muncă silnică pe viaţă, prințesa Eleonnora Bunea-Wied, secretara lui Mugur, la 15 ani de muncă silnică, dar ea nu a supravieţuit detenţiei, murind pe 29 septembrie 1956 în închisoarea de la Miercurea Ciuc și Liviu Popescu Nasta, corespondent al "New York Times" la Bucureşti, condamnat la 20 ani muncă silnică. Și el a murit, grav bolnav, la închisoarea-spital Văcăreşti, pe 6 decembrie 1956.

Surorile Samuelli, ambele licențiate în Drept, lucrau la instituții considerate ostile statului comunist. Annie era angajată ca secretara a şefului Oficiului de presă şi informaţii al Marii Britanii din Bucureşti, iar cea mică, Nora, era secretara şefului Oficiului de presă şi informaţii al Statelor Unite în România.

În 1961, după 11 ani și 340 de zile de detenție executați în mai multe închisori de femei - Mislea, Miercurea-Ciuc, Jilava, Timișoara, cele două femei au fost eliberate și răscumpărate, fiecare cu suma de 6000 de dolari, de o rudă aflată în Occident.

Ambele au ajuns inițial la Paris, îmbrăcate exact așa cum ieșiseră pe poarta închisorii, fără niciun fel de bagaj sau ban în buzunar, și au stat câteva luni în Franța, apoi au emigrat în Statele Unite. Naționalitatea lor era română, dar statul comunist le retrăsese cetățenia, așa că au fost considerate apatride.

Annie a primit, din partea guvernului britanic, după o perioadă de trei luni, cetăţenie britanică şi o pensie pentru "servicii aduse Coroanei". Tot ea este cea care și-a adunat amintirile într-un volum publicat în 1997 în America, Women behind bars in Romania (cartea a fost tradusă în 2001 și în România) în care povestește că primul lucru pe care îl învățau femeile în temnițele comuniste era alfabetul Morse pentru că, povestea ea, dacă nu puteai comunica, nu rezistai. În amintirile adunate în volum, Annie spune că femeile posteau vinerea, sărbătoreau Crăciunul și Paștele, își imaginau spovedaniile în fața duhovnicului sau mărturisirile în fața rabinului.

Sora cea mică, Nora, a avut parte de un tratament complet diferit din partea fostului angajator, Oficiul de presă și informații al Statelor Unite. Există documentele oficiale care demonstrează că Nora a primit cetățenie americană de-abia după trei ani de la eliberarea din România comunistă, adică în 1964, și că a trimis, prin avocați, nenumărate memorii către guvernul SUA pentru a primi o indemnizație care să o ajute să supraviețuiască, mai ales pentru că, din cauza suferințelor pe care cele două surori le înduraseră în cei 11 ani trăiți în pușcăriile comuniste, ambele își pierduseră capacitatea de muncă.

Nora Samuelli a murit în decembrie 1986 la Washington, la vârsta de 72 de ani, iar Annie a supraviețuit până în 2003.