Andrei Șaguna, mitropolitul ortodox al Transilvaniei

Anastasiu Șaguna s-a născut la 20 decembrie 1808, la Miskolc, în nordul Ungariei, din părinți aromâni. În 1817 a început școala la Miskolc, iar în 1826 a terminat gimnaziul catolic la călugării piariști din Pesta. A făcut apoi studii de filozofie și drept la Univesitatea din Pesta, iar în 1829 a început să studieze teologia la Vârșeț. Pe 24 octombrie 1833 s-a călugărit, a luat numele de Andrei și a intrat în Ordinul Sfântul Vasile.
În decembrie 1847 în "Biserica Dintre Romani" din Turda Andrei Șaguna este ales episcop al Bisericii Ortodoxe și hirotonit pe 18 aprilie 1848, de Duminica Tomei, la Carloviț.
În timpul revoluției de la 1848, Andrei Șaguna s-a aflat printre fruntașii mișcării naționale românești din Transilvania și pe 3 mai 1848 episcopul prezidează, împreună cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeni, Adunarea de la Blaj, apoi conduce delagația ce va duce petiția de la Blaj la Viena, împăratului Franz Joseph. În decembrie 1848 a organizat o adunare la Sibiu de unde trimite o nouă petiție împăratului austriac.
Ideea unității românilor este conținută în "Memoriul" națiunii române din Marele Principat al Transilvaniei, din Banat, din părțile vecine ale Ungariei și din Bucovina, prezentat tot împăratului pe 13 februarie 1849. "Petiţiunea generală a fruntaşilor români din Transilvania, Banat şi Bucovina" revendica, în principal, recunoşterea naţiunii române în cadrul Imperiului austriac, cerea unirea românilor într-un stat de sine stător, cu o administraţie naţională care să decidă în problemele politice și folosirea limbii române în administraţie. De asemeanea, românii transilvăneni solicitau şi un reprezentant pe lângă guvernul imperial, pentru a reprezenta intereselor românilor la Viena, şi organizarea unui congres al tuturor românilor.
Activitatea sa politică a continuat și după revoluția de la 1848. În 1860 el a devenit membru în Senatul imperial din Viena, iar între 1863-1865 a fost deputat în Dieta Transilvaniei, copreședinte al Conferinței naționale-politice a românilor de la Sibiu și al Congresului național al românilor de la Alba lulia.
Pe 27 august 1850 Șaguna finanțează deschiderea unei tipografii eparhiale la Sibiu unde se tipăresc abecedare, cărți și istorioare biblice și trei ani mai târziu, în 1853, întemeiază Telegraful Român, singurul ziar românesc cu apariție neîntreruptă până astăzi. Începând cu anul 1855 episcopul reorganizează învățământul teologic din Sibiu sub forma unui institut de teologie și pedagogie care astăzi poartă numele de Seminarul Andreian. Începând cu anul 1854, a organizat peste 800 de școli primare confesionale. Tot sub îndrumarea sa au fost întemeiate gimnaziile ortodoxe din Brașov și Brad. Gimnaziul de la Brașov, inaugurat în 1850, este una dintre cele mai vechi școli superioare românești, și astăzi poartă numele mitropolitului: Colegiul Național "Andrei Șaguna".

În 1861 mitropolitul ortodox Andrei Șaguna și mitropolitul greco-catolic Alexandru Sterca-Șuluțiu au declarat națiunea română liberă și i-au afurisit pe cei care vor mai îndrăzni să strice legătura dintre frații de același sânge.
Ultimii trei ani din viața sa au fost marcați de boală, așa că a decis să se retragă în viața monahală. Când se pregătea o ceremonie fastuoasă pentru aniversarea a 25 de ani de la hirotonirea sa ca episcop, Andrei Șaguna a refuzat să participe și a preferat să se retragă la Rășinari, unde va muri pe 28 iunie 1873, la vârsta de 64 de ani. Andrei Șaguna a vrut să fie înmormântat doar în haina călugărească, în cripta sa de la Rășinari, oficiantul ceremoniei fiind duhovnicul său și, prin testament, și-a lăsat toată averea Mitropoliei Transilvaniei, "spre scopuri bisericești, școlare și filantropice".