Treceți la conținutul principal

Carolina Augusta, împărăteasa numită "mama săracilor"


Carolina Augusta s-a născut pe 8 februarie 1792, la Mannheim, fiind fiica lui Maximilian I Iosif, rege al Bavariei și a Augustei de Bavaria și a fost împărăteasă a Imperiului Austriac din 1825 până în 1835.
Pe 8 iunie 1808, la München, Caroline Augusta, ajunsă la vârsta de 16 ani, s-a căsătorit cu prințul William, care era cu 11 ani mai vârstnic, devenind prințesă de Württemberg. Acest mariaj a fost aranjat de părinți, pentru a fi evitată o căsătorie politică pe care intenționa să o aranjeze Napoleon Bonaparte. După ceremonie, prințul i-a spus: “Suntem victime ale politicii”. Cuplul nu a avut relații intime și căsătoria a fost anulată în 1814 de Papa Pius al VII-lea pentru a le permite celor doi să se poată recăsători fără a avea probleme din cauza restricțiilor impuse de Biserica Catolică. În sprijinul anulării, soții au susținut că au locuit separat în palat și că nu și-au consumat niciodată căsătoria.

După anularea căsătoriei, Caroline Augusta a fost considerată eligibilă atât pentru împăratul Francisc al II-lea, cât și pentru fratele mai mic ak acestuia, Ferdinand. Curând Ferdinand al III-lea, Marele Duce al Toscanei și-a retras propunerea și Caroline Augusta a devenit mireasa împăratului.
Astfel că, pe 29 octombrie 1816, Caroline Augusta s-a căsătorit cu Francisc al II-lea, împărat al Austriei, regele Ungariei și Boemiei, devenind a patra sa soție. Diferența de vârstă dintre cei doi soți era de 24 de ani. Diplomatul englez Frederick Lamb a numit-o pe noua împărăteasă „urâtă, deșteaptă și amabilă”.
Nunta, și apoi viața lor de cuplu a fost foarte simplă datorită economiilor stricte pe care împăratul le impusese curții.
Mariajul a durat 20 de ani, până la moartea împăratului Francisc, și a fost armonios, dar a rămas fără copii.
Carolina a devenit populară în Austria și s-a implicat în activități caritabile. Fără ambiții politice, împărăteasa a fost numită "mama săracilor". A construit din propriile resurse mai multe orfelinate, spitale și locuințe pentru muncitori în districtul al V-lea al Vienei.
După moartea soțului ei în 1835, împărăteasa văduvă s-a mutat la Salzburg și a locuit acolo timp de 40 de ani, până în februarie 1873, imediat după ce a împlinit 81 de ani.
Ca și soțul ei, Francisc al II-lea, care a fost devotat familiei și și-a îndemnat moștenitorii proveniți din mariajele anterioare să păstreze unitatea familiei ca pe unul dintre cele mai de preț bunuri, Carolina Augusta a fost apropiată de rudele ei pe care le-a sprijinit pe tot parcursul vieții.
În amintirea vizitei pe care împărăteasa Carolina a făcut-o la Cluj a fost ridicat în oraș Obeliscul Carolina, o coloană monumentală care se află în Piața Muzeului, fosta Piață Carolina. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni