Treceți la conținutul principal

Moda doamnelor in vremea Reginei Elisabeta

Cucoanele aveau portul mult mai complicat decat al domnilor. Rochiile nu erau dintr-o bucata, iar costumul "simili-barbatesc", tailleur-ul de azi nu se vedea pe nicaieri. Costumele feminine erau alcatuite din "talie" (corsaj sau bluza) pana peste brau, si din jupa" (toile sau fusta) de la brau in jos; iar josul ajungea pana la varfurile pantofilor. Taietura sau croiala rochiilor se pastra ani de-a randul ; variatiunile se aratau numai din tesaturile stofelor sau culoarea lor si din garniturile
ce le impodobeau; iar acestea variau doar ca stil. Schimbarile, rare cum erau, veneau doar dupa ce le statornicea moda de la Paris.
Astfel, pe la 1866 dainuiau inca, la cucoanele mai varstnice, jupele cu malakof adica imbracate peste un fel de schelet de balon ticluit din fasiute de oase de balena in asa fel incat tina fusta hainei infoiata. Cucoanele mai tinere incepusera insa a inlocui acel "desous" cu fustele de panza scrobita, puse doua-trei una peste alta, in felul in care purtau tarancile din unele provincii ale Frantei si Olandei. Taliile treceau putin peste cingatoare, aveau manecile lungi si largi si la gat se incheiau pana sus cu un rand de nasturi. La gat si la maned erau chenarite cu dantela ingusta.
Pe la 1878, fustele scrobite au fost reduse la una singura, imbracata peste coapsa corsetului rigid, pe care-l mostenise de la bunicile cu crinoline si malakoafe.
Jupele rochiilor au fost si ele restranse din croiala, la atat cat cereau deschizaturile pasilor in mers intins. Scobitura din jurul gatului a fost sporita putin, manecile stramtate la brate, iar peste incheietura taliei se prindeau siruri spumoase de dantela lata sau de mousselina plisata., podoaba ce se numea jabot
Pe la 1885, sorturile de pe jupe au disparut, dar in locul lor s-a adaugat un al doilea volan cusut de la cel vechi in sus. Nu se indurau cucoanele sa renunte nici la silueta infoiata a vremurilor de mare lux, nici la distanta aceea respectuoasa pe care forma toaletelor lor o impunea inca galanteriei barbatilor.
Taliile sau corsajele au fost si ele lungite cu o basca ce invaluia soldurile ajungand pina aproape de noul volan.
Iar dupa alti zece ani, volanele aplicate au ramas numai la rochiile de seara; taietura costumului feminin s-a lipit si mai mult de trup, garniturile adagate au disparut si ele, iar poalele fustelor au inceput a fi croite in felul floarei zisa "rochita randunicii" sau a zorelelor, croiala cunoscuta sub denumirea "volant en forme" si dupa disparitia careia foile fustei s-au croit drepte si scurtate doar pana la glezne.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp
2 comentarii
Citiți mai multe

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe