Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2017

Ultima înmormântare a Vienei imperiale

Înmormântarea împăraților și prinților habsburgici este considerată un exemplu glorios al influenței profunde a creștinismului asupra "primei familii a creștinătății" și un exemplu de credință nu numai în Austria, ci şI în întreaga lume. La Cripta Capucinilor din Viena, aflată sub biserica și mănăstirea călugărilor capucini din Piața Neuer Markt, în apropierea Palatului Hofburg, cea mai recentă ceremonie a fost cea pentru Otto von Habsburg, primul născut al ultimului împărat încoronat al Austriei, Carol I. Prinţul Otto avea 98 de ani şi 7 luni când a murit, în 2011. Mama sa, Împărăteasa Zita de Bourbon-Parma a Austriei, este şI ea înmormântată aici, în 1989. Ambiţioasa împărăteasă a murit în Elveţia, la o mănăstire franciscană (devenise, după decesul prematur al soţului ei, o ferventă catolică). Avea aproape 97 de ani, a fost mama a opt copii şi i-a supravieţuit Împăratului Carol I, peste 67 de ani. Ceremonia de înmormântare, la care participă sute de mii de oameni, este ex

Testamentul Regelui Ferdinand

   Momentul deciziei Principelui Carol de a renunta la tronul Romaniei, in decembrie 1925, a coincis cu declansarea bolii incurabile a tatalui sau, Regele Ferdinand Intregitorul. Monarhul avea doar 62 de ani in iulie 1927, cand a incetat din viata la Sinaia. Printr-un codicil la testamentul pe care il scrisese in 1925, Regele Ferdinand a decis dezmostenirea principelui ratacitor dupa ce acesta l-a instiintat de intentia sa de a renunta la    succesiunea tronului României, la drepturile, titlurile şi prerogativele de s-ar fi bucurat in calitate de prim nascut al marelui rege. "A voit Domnul să încerce ţara, pe mine şi pe Regină cu o mare durere, prin renunţarea la tron a Principelui Carol. Până la sfârşitul vieţii nu se va şterge din inima mea jalea care m-a cuprins când m-am văzut silit să iau act de această hotărâre a primului meu născut, constatând că din nenorocire această măsură o impuneau de interesele Statului şi ale Coroanei, care în orice împrejurare am înţeles să m