Treceți la conținutul principal

Ultima înmormântare a Vienei imperiale

Înmormântarea împăraților și prinților habsburgici este considerată un exemplu glorios al influenței profunde a creștinismului asupra "primei familii a creștinătății" și un exemplu de credință nu numai în Austria, ci şI în întreaga lume.
La Cripta Capucinilor din Viena, aflată sub biserica și mănăstirea călugărilor capucini din Piața Neuer Markt, în apropierea Palatului Hofburg, cea mai recentă ceremonie a fost cea pentru Otto von Habsburg, primul născut al ultimului împărat încoronat al Austriei, Carol I. Prinţul Otto avea 98 de ani şi 7 luni când a murit, în 2011. Mama sa, Împărăteasa Zita de Bourbon-Parma a Austriei, este şI ea înmormântată aici, în 1989. Ambiţioasa împărăteasă a murit în Elveţia, la o mănăstire franciscană (devenise, după decesul prematur al soţului ei, o ferventă catolică). Avea aproape 97 de ani, a fost mama a opt copii şi i-a supravieţuit Împăratului Carol I, peste 67 de ani.
Ceremonia de înmormântare, la care participă sute de mii de oameni, este extrem de fastuoasă. Dar cel mai interesant moment este cel al acceptării în criptă.

Marele Şambelan al Casei de Habsburg bate de trei ori cu o trestie de argint în poarta de intrare a mănăstirii capucine unde se află cripta imperială.
Marele călugăr capucin întreabă:
- "Cine e acolo?"
Marele Şambelan proclamă, în numele decedatului, numele și titlurile acestuia:
- "Eu sunt (numele decedatului)... Împăratul Austriei, Regele Apostolic al Ungariei, Regele Boemiei, Dalmației, Croației, Slavoniei, Galiciei, Lodomeriei, Illyriei și Rege al Ierusalimului, Arhiducele din Austria, Marele Duce din Toscana și Cracovia, Ducele de Lorena, Salzburg, STIR, Carintia, Carniola și Bukovina, Marele Prinț al Transilvaniei, Margrave din Moravia, Ducele din Silezia de Jos, Silezia Inferioară, Modena, Parma, Piacenza și Guastalla, Auschwitz și Zator din Ticino, Ragusa și Zara, prințul Conde-Habsburg și Tirol, Kyburg, Goritz și Gradisca, prințul din Trent și Brixen, margraful din Lusatia superioară și inferioară și Istria, conte de Hohenembs din Feldkirch de Brigance, în Sonnenberg, Domnul din Trieste, Din Cattaro și Marche, Marele Voievod al Serbiei etc. "
Din spatele uşilor închise, călugărul refuză să deschidă ușa și spune:
- "Nu îl cunoaştem!."
Marele Şambelan bate la ușă din nou și, la întrebarea călugărului capucin: "Cine este acolo?", spune doar numele prințului decedat:
- "Eu sunt..... Maiestatea Sa Împăratul și Regele. "
Călugărul refuză din nou admiterea:
- "Nu îl cunoaştem."
Pentru a treia oară, Marele Şambelan bate la ușă și călugărul întreabă din nou: "Cine este acolo?"
De data aceasta, Marele Şambelan spune pur și simplu:
- "Eu sunt....., un muritor și un păcătos".
La aceste cuvinte, călugărul capucin răspunde:
- "Intră!"
Ușile mănăstirii se deschid larg, iar sicriul este purtat pe braţe, fiind primit de un rând dublu de călugări capucini. Urmează un discurs funerar în capela, apoi sicriul este dus la criptă.
O salvă de 21 de tunuri se aude în Viena, apoi sicriul imperial intră pentru veșnicie în cripta sacră.

Tradiţia este păstrată cu sfinţenie de călugării capucini şi de familia imperială a Austriei.
Cripta Capucinilor este compusă din 10 camere tombale, interconectate prin tuneluri, construite în funcție de necesități.
Aici se află trupurile a 145 de persoane, precum și urnele cu cenușă a altor 4,în total 149 de aristocrați, membri ai familiei imperiale. Între aceștia se numără 12 împărați și 18 împărătese. Aristocrații înmormântați aici au deținut cel puțin titlul de arhiduci sau arhiducese de Habsburg.
Pot fi vizitate 103 sarcofage și 5 urne pentru depunerea inimilor, realizate într-o varietate de stiluri, de la puritan auster până la rococo exuberant. Doar sarcofagul împăratului Francisc Iosif I este din piatră, toate celelalte sunt din metal.
Prima înhumare a avut loc în anul 1633, când au fost aduse aici sarcofagele împăratului Matthias și ale soției sale, Anna.
Cripta a fost renovată și restaurată de mai multe ori, în 1960 având loc transferul a 26 sarcofage într-o nouă cameră tombală. Din 1633 şi până în zilele noastre, cripta a fost îngrijită și administrată de călugării capucini.










Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O curtezana devenita printesa

Liane de Pougy a fost una dintre cele mai frumoase si celebre curtezane ale Parisului, dansatoare la Folies Bergères. La doar 16 ani se casatoreste cu un ofiter de marina si da nastere unui baietel, Marco Pourpe. Cum mariajul sau se dovedeste a fi nefericit, decide sa plece la Paris unde incepe sa practice prostitutia. Se intampla sa se cunoasca cu contesa Valtesse de la Bigne, care o initiaza in arta seductiei si o transforma dintr-o femeie de strada intr-o femeie interesata de pictura, muzica si literatura. Apoi tanara ajunge vedeta la Folies Bergeres, un cabaret care functioneaza si astazi in Arondismentul 9, la Paris. Devine o demimondena, rivala a celebrei in epoca "La Belle Otero". In 1920 se casatoreste, pentru a doua oara, cu printul Georges Ghika. Ea avea 51 de an, iar printul era cu 20 de ani mai tanar... Aceasta casatorie functioneaza doar 16 ani, dar frumoasa Liane de Pougy nu mai divorteaza, ci doar se separa de print. Acesta o paraseste, indragostit de o femeie...

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia...