Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed

ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză.
Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește").
În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nuntă o mosie la Etiolles, loc aflat la 28 de kilometri de Paris, unde a condus cu succes un salon pe care îl frecventau scriitori, muzicieni, pictori si arhitecti celebri ai epocii. Voltaire a fost unul dintre cei care vizitau salonul doamnei de Pompadour si datorita ei a primit misiunea de a fi istoriograf al Regelui Ludovic al XV-lea.
Devenită patroană a artelor, marchiza a acumulat zeci de piese de mobilier și obiecte de artă. Se spune că ea a fost artizana dezvoltării extraordinare a fabricii de porțelanuri Sevres. Tot ea a încurajat construcțiile arhitecturale ale epocii luminate, datorându-i-se construirea Pieții Ludovic al XV-lea și a Școlii Militare din Paris.
Pentru ca relația cu regele Franței era cât se poate de oficială, marchiza locuia la etajul al doilea al Palatului Versailles, într-un apartament micuț și confortabil. Acolo organiza mese pentru rege, cu oaspeți aleși, departe de fastul și eticheta Curții. Camerele sale se aflau chiar deasupra dormitorului regelui și se spune că el a comandat construirea unei scări directe între cele doua etaje pentru a putea ajunge cât mai repede, ori de câte ori dorea, la iubita sa.
Stilul vestimentar al marchizei, extrem de luxos, bine ornamentat și accesorizat, a creat o modă care îi poartă și astazi numele. Rozul Pompadour și albastrul regal sunt culorile care au fost atat de prezente in vestimentatia metresei regale, încât au devenit celebre datorita ei.
Stilul Rococo, cu ornamentele asimetrice, evitând liniile și unghiurile drepte, elementele din ghirlande florale, naturale sau artificiale, contrastul de volum dintre partea inferioară a rochiei, cu fusta dispusa pe cinci cercuri care își micșorau diametrul pe măsură ce se apropiau de talie și bluza cu decolteu adânc și mâneci dantelate, din materiale nobile, precum cea mai fina mătase sau brocart erau punctele de atracție ale ținutelor doamnei de Pompadour.
Relatiile sexuale ale marchizei cu Ludovic al XV-lea s-au oprit în 1750, pentru ca Madame de Pompadour avea o sănătate fragilă și nu a mai putut să satisfacă apetitul sexual al regelui. Dar a rămas, și după 1750, prietena de suflet a lui Ludovic.
Tuberculoza de care suferea de la varsta de 29 de ani se agrava pe zi ce trecea. Celebra amantă de la Versailles nu a reușit să-i ofere niciun copil regelui Franței, deși se pare că a pierdut două sarcini, dar, după ce nu i-a mai putut dărui lui Ludovic trupul ei, a încurajat relațiile regelui cu diverse tinere care aspirau la titlul de metrese regale. În ultimii ani de viață marchiza a suferit mult, astfel că moartea ei, în 1764, la doar 42 de ani, a fost privită ca o curmare a durerilor care o chinuiau.
x