Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2017

Momente inedite cu Regele Mihai relatate de Emil Hurezeanu, singurul jurnalist care l-a insotit in Romania in cele doua vizite din anii 90_preluare: hotnews.ro

Ultima seara, ultima noapte, la Versoix. Regasim casa Regelui, ca un muzeu  al lumii dinaintea erei noastre. Dupa 48 de ore de triumf in Romania, totul pare strimt, surd si mut. Dar la masa, avem cu totii senzatia, Regele , Regina, Bricoveanu, englezii si jurnalistul , ca auzim chemarea miilor de glasuri, ca printr-o pilnie din adincuri marine. Asa cum se aude vuietul marii in scoica, ajungea la noi in surdina un coral profund al bucuriei si suferintei , rezumatul filtrat, mental dar parca si acustic inca, al marii comuniuni. In timpul cinei, suna telefonul. Raspunde Regina, vorbeste englezeste. Il chema , revenind, pe Rege: „Du-te la telefon, Michael,  e Juan Carlos, Regele Spaniei, vrea sa te felicite“. Regele se supune  si, cu receptorul in mina, mai mult priveste decit vorbeste. Se-ntoarce , se aseaza la masa si spune doar atit: „E varul nostru bun si apropiat. Am vorbit putin si cu Regina Sophia. Au spus ca au fost martorii unui miracol de Pasti in Romania, chiar daca doar la tele

Micul Print Mihai. Invataminte si imagini inedite din alte vremuri

sursa: gallica.fr sursa: gallica.fr "... Ştiu că e greu, foarte greu, în special în momente grele, aşa cum trecem noi acum, dar dacă n-ai o credinţă foarte tare, foarte fierbinte şi ajungi în momente de criză... în ce te razimi dacă n-ai nimic ?  Fiindcă mie mi-a fost întipărită în suflet de mama mea, când eram încă mic, credinţa în Dumnezeu şi nu numai credinţa, dar comportamentul creştin care ştiu că este foarte greu în momentele acestea fiindcă îţi vine să te revolţi, să începi să urăşti şi acestea sunt lucruri... Cum să spun, îţi fac ţie mai mult rău decât celuilalt. Şi-aş dori aşa de mult ca la noi oamenii să înceapă să înţeleagă acest lucru."  sursa: gallica.fr sursa: gallica.fr sursa: gallica.fr sursa: gallica.fr sursa: gallica.fr sursa: gallica.fr

Regele Eduard: Abandonarea imperiului

Regele George al V-lea a murit la 20 ianuarie 1936, iar fiul sau, Eduard i-a succedat la tron ca regele Eduard al VIII-lea. A doua zi, a decis sa rupa protocolul regal privind proclamarea propriei ascensiuni la tron de la fereastră. Gestul său a prevestit decizia pe care o va lua câteva luni mai târziu - pasiunea pentru Wallis Simpson îl va determina să uite definitiv datoria sfântă pentru familia sa şi pentru Imperiul Britanic. Era în compania amantei sale, Wallis Simpson care era, încă, o femeie căsătorită.  Imediat ce Wallis  divortat, a devenit clar ca noul rege avea de gand sa se casatoreasca cu  pasionala americanca. Oficialii de la Londra au făcut obligaţi să facă pregătirile necesare pentru toate situațiile neprevăzute, inclusiv pentru încoronarea regelui Eduard și a reginei Wallis. Însă, din cauza implicațiilor religioase ale căsătoriei, planul de ceremonie nu includea  încoronarea la Westminster Abbey. În noiembrie 1936 Regele Eduard l-a invitat pe prim-ministrul Sta

Grace si Rainier, cea mai luxoasa nunta a secolului XX

VIDEO Coco Chanel: Moda dispare, doar stilul rămâne acelaşi

Eleganţa este atunci când interiorul este la fel de frumos ca exteriorul.

Povestea lui Jumbo, cel mai cunoscut elefant din lume

În februarie 1862, un grup de vânători arabi, angaja ţi de colecționarul Johann Schmidt, au capturat un pui de elefant cu vârsta de 1 an și înălțimea de 1 m. Schmidt a vândut animalul menajeriei de pe lângă Grădina Botanică din Paris. Trei ani mai târziu, într-un protocol de schimb între menajeria din Paris și Grădina Zoologică din Londra, puiul de elefant fiind schimbat pe un rinocer. Transferul s-a dovedit salvator pentru că, în cursul Războiului franco-prusac, parizienii înfometați au ucis toate animalele ținute în captivitate. Proaspăta achiziție a Grădinii Zoologice din Londra a fost botezată „Jumbo” de către directorul acesteia, cunoscutul zoolog Abraham Dee Bartlett. Pe parcursul următorilor 16 ani, Jumbo a devenit, împreună cu hipopotamul Obaysch, principala atracție a Grădinii din Londra. Elefantul a devenit favoritul celor mici, fiind vizitat de peste un milion de copii, printre care Winston Churchill, Theodore Roosevelt și alți copii ale unor celebre familii din Euro

Printul pentru care Churchill a cedat temporar un teritoriu din centrul Londrei Iugoslaviei

Alexandru al II-lea, nascut in Suita 212, la Claridge's Hotel Regele Petru al II-lea, nepotul Reginei Maria a Romaniei După ce Hitler a invadat Iugoslavia în iunie 1941, familia regala a plecat în exil la Londra. Regele Petru al II-lea al Iugoslaviei, nepot al Reginei Maria a României, adica fiul delicatei Mignon, devenise suveran al Iugoslaviei la doar 11 ani, după ce tatăl său a fost asasinat la Marsilia (povestea o puteti gasi aici:  http://dosaresecrete.blogspot.ro/2016/10/video-asasinarea-regelui-alexandru-al.html) s-a casatorit în 1944, în exil fiind, cu Prințesa Alexandra a Greciei și Danemarcei. Alexandru al II-lea si bunica sa materna Parintii regali si bebelusul nascut in exil Suveranii, alungaţi din ţară din cauza celui de-al doilea război mondial, trăiau în anturajul familiei regale britanice, participau la toate evenimentele mondene londoneze, iar regele îşi făcea serioase planuri pentru revenirea pe tron. Pe 29 aprilie 1945, proiectul său este ză

Curajoasa feminista Nicolosa Sanuti, o "fashion victim" a Bologniei medievale

Niolosa Sanuti Frumoasa Nicolosa Sanuti a fost fiica notarului Antonio Castellani si a Margheritei Franchini. După căsătoria avantajoasa cu bogatul jurist Nicolo Sanuti, primul conte de Poreta, a devenit stapana unor proprietati vaste situate de-a lungul Vaii Rinului. Sotul ei, notar stabilit in Bologna, a comandat, in 1477, construirea unui palat complet atipic pentr moda arhitecturii bologneze de la jumatatea secolului al XV-lea. In primul rand, lipsea elementul definitoriu al structurilor orasului. Casa nu avea portic, ceea ce parea, la acel moment, o indrazneala nemaipomenita. Apoi, proprietarul a ales folosirea gresiei gri de Poreta pentru placarile exterioare, Palatul Bevilacqua fiind singurul de acest tip din intregul oras. Palazzo Bevilacqua din Bologna Dar nu doar casa, care se afla si astazi in picioare, este motivul pentru care familia Sanuti a uimit lumea medievala a Bologniei. Nicolosa, tanara sotie a contelui de Poreta, a dus unul dintre primele razboaie ale mo

Ultima înmormântare a Vienei imperiale

Înmormântarea împăraților și prinților habsburgici este considerată un exemplu glorios al influenței profunde a creștinismului asupra "primei familii a creștinătății" și un exemplu de credință nu numai în Austria, ci şI în întreaga lume. La Cripta Capucinilor din Viena, aflată sub biserica și mănăstirea călugărilor capucini din Piața Neuer Markt, în apropierea Palatului Hofburg, cea mai recentă ceremonie a fost cea pentru Otto von Habsburg, primul născut al ultimului împărat încoronat al Austriei, Carol I. Prinţul Otto avea 98 de ani şi 7 luni când a murit, în 2011. Mama sa, Împărăteasa Zita de Bourbon-Parma a Austriei, este şI ea înmormântată aici, în 1989. Ambiţioasa împărăteasă a murit în Elveţia, la o mănăstire franciscană (devenise, după decesul prematur al soţului ei, o ferventă catolică). Avea aproape 97 de ani, a fost mama a opt copii şi i-a supravieţuit Împăratului Carol I, peste 67 de ani. Ceremonia de înmormântare, la care participă sute de mii de oameni, este ex

Testamentul Regelui Ferdinand

   Momentul deciziei Principelui Carol de a renunta la tronul Romaniei, in decembrie 1925, a coincis cu declansarea bolii incurabile a tatalui sau, Regele Ferdinand Intregitorul. Monarhul avea doar 62 de ani in iulie 1927, cand a incetat din viata la Sinaia. Printr-un codicil la testamentul pe care il scrisese in 1925, Regele Ferdinand a decis dezmostenirea principelui ratacitor dupa ce acesta l-a instiintat de intentia sa de a renunta la    succesiunea tronului României, la drepturile, titlurile şi prerogativele de s-ar fi bucurat in calitate de prim nascut al marelui rege. "A voit Domnul să încerce ţara, pe mine şi pe Regină cu o mare durere, prin renunţarea la tron a Principelui Carol. Până la sfârşitul vieţii nu se va şterge din inima mea jalea care m-a cuprins când m-am văzut silit să iau act de această hotărâre a primului meu născut, constatând că din nenorocire această măsură o impuneau de interesele Statului şi ale Coroanei, care în orice împrejurare am înţeles să m