Povestea lui Jumbo, cel mai cunoscut elefant din lume

În februarie 1862, un grup de vânători arabi, angajaţi de colecționarul Johann Schmidt, au capturat un pui de elefant cu vârsta de 1 an și înălțimea de 1 m. Schmidt a vândut animalul menajeriei de pe lângă Grădina Botanică din Paris. Trei ani mai târziu, într-un protocol de schimb între menajeria din Paris și Grădina Zoologică din Londra, puiul de elefant fiind schimbat pe un rinocer. Transferul s-a dovedit salvator pentru că, în cursul Războiului franco-prusac, parizienii înfometați au ucis toate animalele ținute în captivitate.

Proaspăta achiziție a Grădinii Zoologice din Londra a fost botezată „Jumbo” de către directorul acesteia, cunoscutul zoolog Abraham Dee Bartlett. Pe parcursul următorilor 16 ani, Jumbo a devenit, împreună cu hipopotamul Obaysch, principala atracție a Grădinii din Londra. Elefantul a devenit favoritul celor mici, fiind vizitat de peste un milion de copii, printre care Winston Churchill, Theodore Roosevelt și alți copii ale unor celebre familii din Europa. Însăşi Regina Victoria vizita des grădina zoologică și, de multe ori, îl servea pe Jumbo cu pâine.

In 1880, Jumbo a atins înălțimea de 3,25 m și greutatea de 6 tone. Rația lui zilnică de alimente era alcătuită din 90 kg de fân, 2 obroace de ovăz, 2 de ceapă, un bidon de cartofi și 10–15 pâini. Mai mult, supraveghetorul Matthew Scott, cu care elefantul a fost de nedespărțit până la sfârșitul vieții, îl servea din când în când cu câte un bidon de bere sau o sticlă de whisky susținând că alcoolul îi face bine animalului, întrucât acționa asupra lui ca un „elixir al sănătății” și îi stimula creșterea. În anul 1880, Jumbo a început să fie afectat de musth, un comportament caracteristic elefanților masculi, provocată de creșterea nivelului de testosteron și caracterizat prin comportament agresiv Zoologul britanic Philip Lutley Sclater mărturisea că, în cadrul Societății zoologilor din Londra pe care o conducea, a fost pusă problema uciderii elefantului, pentru că acesta devenise prea periculos pentru a mai putea fi ținut într-o grădină zoologică publică.

În 1882, proprietarul circului The Greatest Show on Earth a propus Societății zoologilor să îi vândă elefantul pentru 10.000 de dolari americani. Afacerea a fost acceptată la o adunare a Societății, fapt ce a provocat o nemulțumire uriaşă în Regatul Unit. Mii de copii englezi s-au adresat reginei Victoria și prim-ministrului William Gladstone cu rugămintea de a nu permite comercializarea elefantului. Regina Victoria, Eduard al VII-lea și specialistul în teoria artei John Ruskin au trimis Societății zoologilor o scrisoare deschisă în care și-au exprimat „marea uimire” pe marginea activității comerciale a zoologilor de frunte ai țării. Regina s-a oferit să compenseze personal pierderile lui Barnum în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare va fi anulat. Dar înţelegerea comercială a fost respectată.

Pe 24 martie 1882, elefantul și supraveghetorul său s-au îmbarcat la bordul vaporului Assyrian Monarch, care se îndrepta către New York. Plecarea a fost întârziată din cauza lui Jumbo care, alarmat fiind de gălăgia și agitația din jurul grădinii zoologice, nu voia să părăsească ţarcul. Elefantul a fost ademenit de ingrijitorul său, Matthew Scott, și de William Newman, dresor de frunte în circul lui Barnum, în containerul de lemn pregătit pentru transportarea lui. Mai târziu s-a descoperit că un motiv al încăpățânării neobișnuite a lui Jumbo a fost efortul depus de lucrătorii grădinii de a ademeni elefantul înapoi în ocol. Îndărătnicia lui Jumbo le-a dat ziariștilor motiv să răspândească vestea că „favoritul familiei regale” dă dovadă de patriotism.

În cinstea sosirii la New York, pe 9 aprilie 1882 a fost organizată o paradă de amploare, care consta în defilarea de-a lungul Broadway-ului spre hipodromul Madison Square Garden, în acompanierea muzicală a trei fanfare. Jumbo era transportat pe o platformă specială trasă de 16 cai și împinsă de doi elefanți.

Jumbo era descris în afișe și fluturași ca fiind un animal de dimensiuni extraordinare: „Trompa lui e de mărimea unui crocodil adult, coada e la fel de mare ca piciorul unei vite, iar urmele pe care le lasă pe nisip amintesc de urma lăsată de un om foarte obez care s-a aruncat de pe o clădire foarte înaltă”.

La un an de când făcea parte din circul lui Barnum, Jumbo i-a adus acestuia venituri între 1,5 și 1,7 milioane dolari americani. În anii 1882–1885, în cadrul prezentărilor din SUA și Canada, elefantul a fost văzut de 16 milioane de adulți și 4 milioane de copii.

Pe 17 mai 1884, Jumbo a participat la o prezentare publică organizată de primăria orașului New York pentru a demonstra rezistența noului pod Brooklyn. 20 de elefanți din circul lui Barnum, în frunte cu Jumbo, au defilat de-a lungul podului.