Treceți la conținutul principal

Regele Eduard: Abandonarea imperiului

Regele George al V-lea a murit la 20 ianuarie 1936, iar fiul sau, Eduard i-a succedat la tron ca regele Eduard al VIII-lea. A doua zi, a decis sa rupa protocolul regal privind proclamarea propriei ascensiuni la tron de la fereastră. Gestul său a prevestit decizia pe care o va lua câteva luni mai târziu - pasiunea pentru Wallis Simpson îl va determina să uite definitiv datoria sfântă pentru familia sa şi pentru Imperiul Britanic. Era în compania amantei sale, Wallis Simpson care era, încă, o femeie căsătorită. 
Imediat ce Wallis  divortat, a devenit clar ca noul rege avea de gand sa se casatoreasca cu 
pasionala americanca.
Oficialii de la Londra au făcut obligaţi să facă pregătirile necesare pentru toate situațiile neprevăzute, inclusiv pentru încoronarea regelui Eduard și a reginei Wallis. Însă, din cauza implicațiilor religioase ale căsătoriei, planul de ceremonie nu includea  încoronarea la Westminster Abbey.
În noiembrie 1936 Regele Eduard l-a invitat pe prim-ministrul Stanleu Baldwin la Buchingham Palace și și-a exprimat dorința de a se căsători cu Wallis în momentul în care ea va deveni liberă pentru a se recăsători. Baldwin l-a informat pe rege că supușii săi ar considera căsătoria inacceptabilă moral deoarece, atâta timp cât fostul soț este în viață, un nou mariaj al lui Wallis este în opoziție cu normele Bisericii Anglicane, iar supuşii n-o vor tolera ca regină. Eduard deținea rolul de guvernator suprem al Bisericii Anglicane, iar clerul aștepta de la el să sprijine învățăturile bisericii.
Eduard a propus soluția unei căsătorii morganatice, în care el să rămână rege, dar Wallis să nu devină regină. În acest caz, viitorii copii ai celor doi nu ar fi avut drept de moștenire asupra tronului. Propunerea a fost respinsă vehement de cabinetul britanic, ca și de alte guverne ale dominioanelor britanice. 
Regele l-a informat pe Baldwin că va abdica dacă nu va putea să se căsătorească cu Wallis Simpson, iar Baldwin i-a prezentat regelui trei variante: să renunțe la ideea căsătoriei, să se căsătorească împotriva dorinței miniștrilor sau să abdice. Era clar că Eduard nu era voia să renunțe la doamna Simpson și, în același timp, știa că, dacă se va căsători împotriva sfaturilor miniștrilor, va provoca demisia guvernului, ceea ce ar fi dus la o criză constituțională. A ales să abdice.
Eduard a semnat actul de abdicare la Fort Belvedere în decembrie 1936, în prezența fraților săi mai mici. 
În noaptea de 11 decembrie 1936, Prinţul Eduard a transmis națiunii și imperiului prin intermediul unei transmisii radio decizia de abdicare și explicațiile sale: Mi s-a părut imposibil să accept această imensă responsabilitate și să accept îndatoririle mele de rege fără ajutorul femeii pe care o iubesc.
Imediat după transmisiunea radio, Eduard a părăsit Regatul Unit plecand în Austria. 






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...