Moartea lui Rasputin, povestită chiar de asasinul lui, prințul Iusupov

În seara de 30 decembrie 1916, la o oră destul de târzie, principele Iusupov, care era căsătorit cu o nepoată a țarului Nicolae al II-lea, vine cu automobilul la Rasputin, pentru a-l invita la o mică petrecere. Nu e nicio mirare ca un reprezentant al aristocrației rusești să caute compania "Prea Sfântului" Rasputin. Influen'a acestuia la curte e mare, dar călugarul e făcut răspunzător de toate greșelile politice si militare ale țarului. Se vorbește despre orgii și serbări fanatice pe care Rasputin le-a organizat în casa lui. Pe șoptite se dau numele femeilor care participau și care proveneau din cele mai de seama familii ale împaratiei. Rolul său devenise tot mai dubios, era plin de păcate, dar ochii acestui barbat puternic, cu o față  grosolana, aveau o forță hipnotică aproape supraomenească.

Prințul Felix Iusupov a decis, împreună cu Purischewitsch, deputat in Duma, cu marele duce Dimitrie Pawlovitsch si cu locotenentul Suchotin din Garda Imperiala, să-l lichideze pe omul de încredere al țarului.

S-a ales o noapte de iarnă pentru execuție. Desi nu are prea multa incredere in printul Iusupov, Rasputin il urmeaza pana la palat. “Sunt vrajit”, spune el, “Dumnezeu m-a pazit intotdeauna”.

Iusupov, intr-o carte scrisa in limba rusa si aparuta la Paris in 1927, descrie cum s-au impartit rolurile complotistilor. El era insarcinat sa-l omoare pe calugar. Ceilalti asteptau intr-o camera de la etaj.

Printul si calugarul stau de vorba in salon si li se aduce un platou cu cozonac si niste vin. Vinul era otravit cu cianura de potasiu. Desi Rasputin bea zdravan, otrava ramane fara efect. Staretul ranjeste cu rautate. E constient si il strapunge cu ochii pe gazda. Tanarul principe simte cum ameteste. Rasputin il hipnotizeaza. Explicatiile de mai tarziu spun ca otrava intrebuintata, cianura de potasiu, in combinatie cu acidul carbonic din vin, au neutralizat cianura, rezultand din reactia chimica o substanta inofensiva: carbonatul de potasiu.

Iusupov reuseste sa se rupa din vraja hipnotica. Se scuza si alearga la ceilalti complotisti. Le striga: Otrava nu are niciun efect. Toti iau hotararea ca osanditul sa fie sugrumat, dar Iusupov se razgandeste. Rasputin e prea puternic. Tanarul il roaga pe marele duce sa-I dea revolverul si se intoarce la oaspetele sau. Rasputin se plange de dureri, se stapaneste, insa, si ii propune printului sa mearga impreuna la tiganii lautari din apropiere. De fapt, vrea sa plece din casa lui Iusupov. Acesta il convinge sa mearga in camera alaturata sa admire impreuna tablourile. Aflat cu spatele, Rasputin ia in mana o cruce de cuarț. Iusupov ii pune revolverul in coaste si ii spune grabit: Fa o rugaciune, Grigori Iefimowitsch! Rasputin il priveste uimit, se apropie de print, incearca din nou sa-l hipnotizeze. Iusupov nu se lasa, trage, Rasputin mugeste o data si se prabuseste pe o blana de urs din camera. Ceilalti coboara de la etaj. Cerceteaza cadavrul. Deasupra inimii, pe camasa de matase, se vede o pata de sange. Rasputin e mort.

Marele duce si locotenentul din garda pleaca cu trasura sa caute un loc unde pot duce cadavrul. Printul si Purischkewitsch se duc sus si discuta in soapta. Apoi, Iusupov, care de-abia isi poate stapani agitatia, coboara din nou in salon. Vede cum mortul a deschis un ochi, s-a ridicat cu o putere supranaturala si s-a azvarlit asupra adversarului sau, mugind ca o fiara salbatica. Incepe lupta. Rasputin cade a doua oara. Revolverul! Revolverul! Trage! ii striga Iusupov lui Purischkewitsch care a coborat in graba scara. Printul simte ca Rasputin se ridica iar, in spatele sau. Rasputin se taraste in patru labe si ajunge la o usa care da in curte. Deschide usa si iese afara. Purischkewitsch trage doua focuri dupa el. 

Iusupov ii taie drumul fugarului alergand prin gradina, il vede pe calugar napustindu-se spre poarta. Purischkewitsch trage din nou, a patra oara. Rasputin cade iar. Purischkewitsch il loveste cu pintenul facandu-i o gaura in tampla.

Un sergent de oras, auzind impuscaturile, soseste in graba. Iusupov ii povesteste tot ce s-a intamplat. Sergentul se grabeste la sediu pentru a face un raport scris. Intre timp, marele duce si locotenentul se inapoiaza si cei patru complotisti duc mortul la trasura. Merg pana la Podul Petru si Pavel si il arunca pe calugarul mort intr-o gaura facuta in gheata Nevei. Doua zile mai tarziu mortul este gasit, printul Iusupov se înfățișează tarului cu un denunt impotriva sa din partea Curtii Martiale. Tarul Nicolae, foarte tulburat, respinge denunțul. Marele duce Pawlovitsc e exilat in Persia, Iusupov la mosia sa din gubernia Kursck. Purischkewitsch si Suchotin dispar pe front.

“Lumina s-a stins”, plange tarina Alexandra in momentul in care i se anunta moartea lui Rasputin.

Dupa 12 ani, in 1928, fiica lui Rasputin, Maria Rasputina Solovieff, care traia la Paris, il cheama in fata justitiei pe printul Iusupov pentru crima, cerandu-i 25 de milioane de franci despagubiri.

Sursa: Sfarsitul lui Rasputin, F. T. Iusupov, Paris, 1927