Treceți la conținutul principal

Greva in haremul regelui Ibn Saud al Arabiei

Revolta s-a iscat dupa ce regele Ibn Saud, primul rege al Arabiei Saudite, le-a spus sotiilor sale ca, dintre toate, doar o fata din Damasc, pe care o cumparase pentru cantecele ei, isi merita hrana si adapostul, fiind o femeie cum nu se intalneste decat una intr-o mie.  Cum era de asteptat, frumusetea din Damasc ajunsese sa nu-si mai incapa in piele de mindrie si nu pierdea nicio ocazie sa-si injoseasca semenele.
Dupa mai multe scandaluri inabusite, nevestele lui Ibn Saud s-au coalizat si i-au trimis regelui un ultimatum cerindu-i sa-si expulzeze imediat favorita. Regele Arabiei le-a citi atunci un verset din Coran care propovaduia armonia intre femeile din acelasi harem, dar ele i-au raspuns intr-un mod neasteptat, gasind o alta interpretare versetului sfant. Si au persistat in solicitarea lor de a o izgoni pe favorita trufasa. Pentru ca nu au ajuns la nicio intelegere, doamnele au declarat... greva. Dar pentru ca femeile dintr-un harem nu sunt obligate sa face niciun fel de munca, ba, mai mult, au sclave care le imbraca si le scalda si nu nicio implicare administrativa in gospodaria palatului, parea de neinchipuit tipul de greva la care se gandeau sotiile lui Ibn Saud.
Ei bine, iata cum si-au realizat amenintarea: nu s-au mai lasat spalate, pieptanate, impodobite, parfumate. Regele ar fi putut acum sa se retraga cu favorita sa si sa le lase pe celelate sa capete cele mai dezgustatoare aspecte, fara ca el sa le vada pana cand doamnele aveau sa ajunga sa nu se mai poata uita una la alta.
Dar e o rusine si un scandal ca un harem sa-si faca astfel de cap pentru prea multa vreme. Regele le-a dat termen de o saptamana pentru a capitula, amenintandu-le ca, daca pana la sfarsitul acestui rastimp nu vor reveni la sentimente mai bune, le va pedepsi crunt.
Zvonuri din ce in ce mai teribile incepusera sa circule in harem, ca un fel de talmacire a avertismentului. Se spunea ca va primi fiecare cate o suta de bice ude pe spinarea goala si bastoane la talpi. Femeile s-au inspaimantat, dar vestea le-a unit intr-un juramant care stipula ca, daca una dintre ele va ceda intr-un moment de slabiciune, sa fie injunghiata de celelalte.
A aparut apoi un alt zvon ca, daca nu cedau sub amenintarea bataii, regele avea sa aleaga sapte dintre ele pentru o executie capitala. S-au cutremurat din nou, dar juramantul prin care s-au legat a fost prea puternic pentru a ceda.
Palide si tremurand de spaima, pensionarele haremului si-au intampinat stapanul la expirarea ultimatumului de o saptamana. Sentinta lui a fost, insa, cu totul neasteptata. Oftand, regele, uimit de darzenia femeilor, le-a spus:
- Foarte bine, am sa va trimit acasa la parintii vostri. Apoi a parasit haremul zambind. Dupa ce si-au revenit din uimire, femeile au dat fuga la Coran si, spre marea lor uimire si disperare, specialistii in interpretarea cartii sacre le-au spus ca regele avea tot dreptul sa-si realizaze amenintarea. Iar asta era cea mai mare rusine pentru o femeie musulmana, o umilinta care nu se aduce aproape niciodata, pentru ca, femeia pedepsita astfel, s-ar omori imediat.
Deci haremul lui Ibn Saud avea acum sa aleaga intre o impacare cu sultanul si o sinucidere in masa. Astfel a luat sfarsit greva...
Regele nu a reusit sa se indeparteze prea mult de camerele luxoase ale haremului sau ca a fost ajuns din urma de un eunuc care l-a anuntat ca sotiile isi cereau iertare. Pentru a le demonstra ca este un om intelept, cu tact si ca accepta pacea, regele s-a intors si le-a tinut un mic discurs:
- Am fost nedrept spunand ca numai una dintre voi merita ospitalitatea haremului meu, mai sunt inca alte trei femei foarte bine inzestrate de Alah, dar pe acestea... nu le voi numi.
Din ziua aceea, regele si-a recastigat dragostea sotiilor sale intr-o masura atat de mare, incat orice incercare a inamicilor sai de a mai starni vreo revolta in harem a fost imposibila.
Ziarele occidentale sustineau ca regele avea 104 sotii, cate doua pentru fiecare saptamana, ceea ce era absolut normal pentru un monarh musulman. Casatoria contractata de rege, insa, in 1935 a starnit atat de tare revolta supusilor sai, incat au aparut din nou temeri ca va izbucni o revolutie. Valul de furie populara a aparut dupa declaratiile tatalui unei noi sotii, seicul Nawaf al-Shaalan. Acesta a spus ca ginerele sau i-a platit pentru fata pe care a luat-o de nevasta 5000 de vite si 300 de camile, un pret pe care, dupa parerea supusilor, nu-l merita nicio femeie. Coranul interzice expres celor bogati sa dea femeilor o valoare fictiva, cotandu-le la un pret ce se ridica deasupra posibilitatilor saracimii.
Ibn Saud al Arabiei a domnit 21 de ani, pana in 1953, iar biografia oficiala consemneaza doar 32 de sotii care i-au daruit 53 de fiice si 36 de fii. Printre ei este si actualul rege al Arabiei Saudite, Salman bin Abdulaziz al Saud, a carui domnie a inceput anul trecut. Alti sapte dintre fiii sai au fost, pe rand, regi ai bogatului regat.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp

Leagănul Sfânta Ecaterina, ultima casă a prințesei Ecaterina Olimpia Georgeta, fetița răpită de tatăl său, așezământ creat și finanțat de familia Cantacuzino pentru alinarea suferințelor orfanilor

În 1897 a luat ființă Societatea de asistenţă socială Leagănul Sf. Ecaterina care avea să se îngrijească de înființarea un institut pentru creșterea copiilor  sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, Leagănul Sfânta Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, copiii rămași fără mamă, dar și tinerele necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește aici copiii și a evita astfel riscul de a-i înstrăina, singura condiție pusă acestora fiind să alăpteze și un nou născut orfan. Din comitetul fondator făceau parte Ecaterina Cantacuzino, care era președinta societății, Teodora Văcărescu, Irina Cantacuzino și doctorul Toma Ionescu. Medicul așezământului era Mihail Mirinescu, iar primăria Capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 de metri pătrați pe care s-au clădit, în timp, șapte pa vilioane. Societatea a fost înființată din inițiativa Irinei, care a încercat, prin ajutorul pe care îl dădea copiilor orfani, să-și aline suferința provocată de pierderea uni