Treceți la conținutul principal

Mostenirea printului nebun al Egiptului

Printul nebun Sef el Din si sotia sa din Turcia
Căsătoria tânărului rege Farouk al Egiptului cu frumoasa Farida, in ianuarie 1938, a readus în discutie unul dintre cele mai senzationale procese ale secolului XX. Este vorba de disputa aparuta intre sotia unui principe inrudit cu familia regala a Egiptului si mostenitorii directi ai acestuia.
Regele Fuad, tatal noului rege, a avut un cumnat, si el print al Egiptului, care era unchiul actualului rege Farouk si a carui soarta a fost extrem de aspra. Crescut in stilul caracteristic al Orientului, tânarul print a dovedit, inca din copilarie, gusturi bizare. Organiza lupte sangeroase intre cocosi, iar invingatorul capata medalii ce se atribuiau in mod obisnuit oamenilor.
Regele Farouk al Egiptului
Printul Sef el Din se imbraca intr-un mod bizar, având burnusuri somptuoase, turbane uriase, iar harnasamentul cailor lui era batut cu perle. La vârsta de 15 ani i s-a spus "printul nebun", iar porecla aceasta si-a pastrat-o pana la moarte. Fiind de o bogatie fabuloasa, printul Sef el Din si-a putut ingadui toate excentricitatile, care l-au dus, de alfel, la un sfarsit tragic. La varsta de 17 ani, cuprins de un acces de nebunie furioasa, s-a repezit asupra printului Fuad care avea sa devina mai tarziu regele Egiptului, in timp ce se aflau impreuna la o receptie a clubului Mohamed Ali si a tras asupra acestuia câteva focuri de revolver. Printul Fuad a fost grav ranit, iar consecinta a fost un defect de vorbire, pe care l-a avut intreaga viata.
Regele Fuad si prima sa sotie, printesa Shivakiar
Printul Sef  El Din, deferit Curtii criminale din Cairo a fost condamnat la patru ani de munca silnica.
Dupa ce si-a ispasit doi ani din pedeapsa, avându-se in vedere rangul lui nobiliar, a fost gratiat si exilat in Anglia, in Sussex, unde a fost internat intr-o casa de nebuni. In 1926, socrul printului, un anume Furudum Pasa, a reusit sa-l rapeasca cu complicitatea gardienilor si sa-l duca cu avionul la Paris. De la Paris, Furudum Pasa a reusit sa ajunga cu ginerele sau pe malurile Bosforului. Aici au incercar sa obtina pentru printul nebun cetatenia turca.
Regele Fuad
Este momentul cand a izbucnit primu1 scandal. Sora printului, printesa Shivakiar Ibrahim, având sprijinul regelui Fuad, primul ei sot (de care a divortat dupa doar trei ani de casnicie, inainte ca el sa devina sultan, apoi rege al Egiptului), a intentat proces in aceasta afacere. In fata instantei, printesa a adus certificate medicale, din care reiesea clar ca printul Sef el Din nu numai ca nu s-a vindecat, dar starea lui mintala este extrem de grava. In consecinta, instanta a decis ca printul nu poate sa-si schimbe nationalitatea. Tabara adversa, adica cei care erau departea printului, ca sa se razbune, l-au casatorit pe cu o tânara nobila turca, casatorie care s-a celebrat la Constantinopol in 1935, la 9 ani dupa fuga din Anglia.
Printesa Shivakiar Ibrahim a facut pentru a doua oara apel lafostul sau sot,
Regele Fuad, rugandu-l sa nu recunoasca actul de casatorie al fratelui ei. In 1936, Regele Fuad a declarat nula casatoria printului Sef el Din.
Intre timp, starea lui se agrava din ce in ce mai tare. Devenise de o cruzime periculoasa pentru cei din jurul sau, astfel ca, spre a se preintâmpina o nenorocire, armele de foc aflate in palatul printului erau incarcate cu cartuse oarbe. In primele saptamâni ale anului 1937, starea printului a devenit critica, iar in 18 noiembrie, acelasi an, a murit, se spune, in chinuri groaznice. Banuindu-se ca la mijloc este vorba despre o crima, s-a ordonat imediat autopsia. Guvernul egiptean, nefiind multumit cu primele rezultate, a cerut o a doua autopsie, trimitând 24 de medici spre a asista la aceasta operatic. Dar concluziile au indepartat suspiciunea unei morti violente, iar ramasitele pamântesti ale printului au fost inmormântate in Turcia. Pentru scurta vreme, insa, caci, in urma ordinului noului rege al Egiptului, Farouk, trupul neinsufletit a fost deshumat, readus in Egipt si ingropat cu toate onorurile la Cairo.
Shivakiar Ibrahim, sora printului nebun
Moartea printului a dat loc insa la un proces urias de mostenire. In timpul vietii sale, printul Sef el Din n-a putut dispune de nicio centima din imensa avere pe care o avea, deoarece se afla sub tutela inca de la vârsta de 17 ani, adica imediat dupa comiterea atentatului impotriva lui Fuad. Conform legilor egiptene, mostenitorii directi ai printului erau printesa Nevguvan, mama acestuia, care urma sa primeasca trei sute de milioane de lire egiptene, cei doi nepoti ai sai, care trebuiau sa primeasca fiecare cate doua sute de milioane de lire egiptene, precum si sora sa, printesa Shivakiar Ibrahim, care urma sa primeasca cinci sute de milioane lire egiptene.
Dar a mai aparut un pretendent la mostenire. Casatoria contractata in Turcia, in anul 1935, de catre printul Sef el Din, desi considerata ilegala de catre statul egiptean, a adus-o in carti pe sotia turcoaica a printului.  Intre Turcia si Egipt se incheiase un tratat special, prin care se stabilise ca printtul Sef el Din este supus egiptean. Sotia printului decedat a sustinut ca in acest tratat nu se pomenea nirnic despre casatoria ei cu printul nebun, astfel ca, din acest punct de vedere, ea se afla sub regimul legilor turcesti. Or, aceste legi nu prevad nicio clauza de nulitate a contractului de casatorie incheiat de printul Sel el Din. Procesul s-a dezbatut in fata tribunalului din Cairo si a fost extrem de interesant, având in vedere faima celor implicati, dar si suma fabuloasa care era disputata. Sentintele de la Cairo au exclus-o definitiv pe pretendenta la mostenire la drepturile care le-a cerut, iar averea printului nebun a fost impartita doar intre membrii familiei egiptene.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...