Treceți la conținutul principal

Cuibul de la Neuilly: Elena Lupescu si Carol al II-lea. Destainuiri senzationale

Pentru villa pe care o ocupam in Neuilly, platim o chirie anuala de opt sute de mii de franci. Este o casa simpla si era partial mobilata cand am cumparat-o nai. Restul am mai completat cu carti, tablouri, bibelouri, diverse lucruri din vechiul meu menaj, un pian mare.
Am mai brodat un sal cu motive romanesti, sal pe care l-am asezat deasupra pianului, iar in diferite locuri am asezat fotografii ale Reginei Maria, ale Regelui Ferdinand, ale Regelui Nicolae, ale Printului Nicolae.
Mai avem in odaia de dormit doi canari care ne inveselesc cu cantecele lor.
Villa noastra se afla situata in fundul curtii, de pe Bulevardul Binneau. Despartirea dintre trotuar si gradina este facuta printr-un zid de piatra.
Vila se compune dintr-un salon, o biblioteca si o sufragerie, toate la parter. La etaj avem un apartament compus din sapte camere. In spatele villei avem bucataria si alte dependinte.
Veniturile lui Carol se compun din produsul imobilelor, castelelor si mosiilor sale, pe care le-a mostenit de la unchiul si tatal sau. Aceste venituri i se trimit lunar din Bucuresti.
Ne culcam de regula foarte tarziu, asa ca nu ne sculam tocmai de dimineata. Dejunul il luam in camera mea si se compune din cafea cu lapte, cozonac si fursecuri.
Dupa dejun urmeaza toaleta, dupa care primim vizitatorii sau facem cate o plimbare calare la Bois de Boulogne.
In vara trecuta obisnuiam sa jucam tenis. Anul acesta, insa, lipsindu-ne energia necesara, nu mai facem acest sport.
La instalarea noastra la Paris, primeam vizite foarte putine. De un timp incoace, vizitele s-au inmultit. Primim cu placere oaspetii, princtre care se afla multi aviatori romani, prieteni personali ai lui Carol.
sursa: Memoriile doamnei Elena Lupescu: aventura de dragoste cu fostul principe mostenitor Carol. Destainuiri senzationale

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...