Striptease la Moulin Rouge

Pe 6 octombrie 1889 se deschideau portile localului Moulin Rouge, cea mai zgomotoasa moară de vânt din lume. Proprietarii, Joseph Oller si Charles Zidler, mai deţineau, la acel moment, un local celebru la Paris – Sala Olympia.

Striptease-ul a apărut accidental la Moulin Rouge. Pe 9 februarie 1893, una dintre dansatoare, Mona, a renuntat la haine chiar in timpul dansului, pe ritmul de muzicii, in timpul unui bal al studentilor.

Mona a fost amendată cu 100 de franci, iar studenţii au fost scandalizaţi de gestul tinerei. Patronii localului a achitat repede amenda pe care au primit-o de la fortele de ordine care supravegheau cu atentie localul, dar au realizat ca poate valorifica impactul şi plusul de imagine pe care gestul Monei le-au adus cabaretului. n acest fel, o noua forma „artistica” a intrat în programul mai multor localuri celebre ale vremii. Oamenii au inceput saa vina la Moulin Rouge pentru ca se asteptau ca evenimentul sa se repete. Si, la un moment dat, proprietarii salonului de dans au introdus stripteas-ul in program.

Cateva luni mai tarziu principala atracţie a cabaretului a devenit french can-can-ul, un dans care a existat cu mult timp înaintea cabaretului Moulin Rouge, dar care a fost adaptat de către artistele de la Moulin Rouge.

Pe 27 februarie 1915, Moulin Rouge a fost distrus de un incendiu, insa a fost reconstruit integral si redeschis sase ani mai tarziu.

In timp cabaretul a devenit un loc favorit de distractie al majorităţii parizienilor. E drept ca s-a bucurat si de pozitionarea excelenta, si de atentia pe care artistii care isi stabilisera cartierul general pe Montmartre i-au acordat-o. Faima sa a depasit in scurt timp granitele Frantei.

Josephine Baker, Frank Sinatra, Yvette Guilbert, Jane Avril sau Edith Piaf, toti au evoluat pe scena Moulin Rouge in perioada interbelica.

Dar nimeni - mai mult decat pictorul Henri de Touluse Lautrec - nu a valorificat mai bine atmosfera de la Moulin Rouge de la inceputul secolului XX.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...

Citiți mai multe

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...

Citiți mai multe

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...

Citiți mai multe

DOSARE SECRETE

Faceți căutări pe acest blog