Moda la inceput de secol XX: Parfum de regina

Reginele vechiului nostru continent sunt rafinate în gusturi, iar parfumurile lor favorite nu sunt foarte excentrice.

Graţioasa Wilhelmina a Olandei prefera simplitatea şi modestia lalelei, floarea naţională a regatului. Ea nu întrebuinţa decât apă de colonie, câte o jumătate de litru pe zi. Toată cochetăria reginei statea in o baie de şapte minute căreia îi urmează imediat un duş rece.

Soţia regelui Eduard al VII-lea al Angliei,discreta Regina Alexandra, întrebuinţează un parfum misterios numit ess-bouquet, al cărui secret se transmite din preparator în preparator. Se crede, totuşi, că ess-bouquetul se face cu mosc, ambrozie, esenţă de trandafiri, violete, iasomie, floare de portocal şi levănţică - dificultatea stă în ştiinţa de a îmbina proporţiile acestor elemente atat de diverse. Grija prepararii parfumului o are o damă de la curte, o tânără frantuzoaica de neam nobil care a fost un timp vânzătoare la un mare negustor de parfumuri din Piaţa Operei.

Parfumul preferat de Elena de Muntenegru, regina mamă a Italiei, e facut din violete de Parma. Prinţesa Maria, graţioasa moştenitoare a tronului României, adoră esenţa de trandafiri, tripla esenţă de iasomie şi heliotropul.

Încântătoarea şi tânăra soţie a lui Alphonse XIII, Victoria Eugenie de Battenberg, a adoptat, de la sosirea ei în Spania, in mai 1906, un amestec de levănţică şi iris.
Împărăteasa Rusiei - alianţa cu Franţa o obligă - îşi procura parfumurile numai de la Paris. Alix de Hessa-Darmstadt, mai târziu Alexandra Feodorovna Romanova, aloca nu mai puţin de cincizeci de mii de lei pe an pentru îngrijirea frumuseţii sale. Special pentru ea se cultiva la Grase un tip de violete. Florile erau culese între cinci şi şapte seara, când aveau mirosul cel mai puternic.