Cum a ucis Mustafa Kemal Ataturk haremul

Dintre toate reformele Turciei moderne, emanciparea femeii s-a facut cu cea mai mare usurinta. Spiritele erau pregatite. In sanul elitei sociale, in haremuri, fetele au avut timp sa se cultive: citeau Bergson si Anatole France. Rochiile lor veneau de la Paquin. In aceste haremuri nu mai exista nici bazin, nici divan, ci, pur si simplu, apartamente rezervate femeilor, mobilate adesea in stil Ludovic XV. Era epoca de dinainte de razboi: pe Bosfor, musulmanele voalate se plimbau in caic;  vedeau, astfel, in alte barci, femeile europene, cu fete descoperite, care vorbeau liber cu barbatii. Acest contact, chiar indepartat, cu femeile din Occident le-a trezit dorinta de libertate.
Trebuie spus ca situatia economica a Turciei a fost favorabila reformei. Devenise prea costisitor sa se mai construiasca palate vaste, traditionale, despartite in doua parti distincte, pentru barbati si femei. Apartamentul modern, restrans, a omorât, practic, haremul. Dupa 1918, datorita sosirii rusilor albi emigrati, familiile musulmane modeste le-au inchiriat acestora camere in casele lor. Apoi, prelungindu-se razboiul, mizeria a devenit din ce in ce mai mare, iar tinerele fete au fost silite sa-si castige existenta, devenind dactilografe, taxatoare la tramvai, functionare; unele au fost infirmiere, chiar soldati si ofiteri. La inceput purtau voaleta, apoi au abandonat-o.

Mustafa Kemal a dat exemplu prin propria lui casatorie. In timpul razboiului independentei, mergand de la Ankara la Smyrna, o intalneste intimplator pe  Latife Hanim, o tanara turcoaica scolita in Occident de care se indragosteste. Ne casatorim imediat, i-a spus pe un ton poruncitor. Apoi, cuprinzand-o in brate: Ne casatorim imediat, fara ceremonie, fara invitati.
Astfel, pentru prima oara in Turcia o fata a aparut la bratul viitorului sot pentru a spune da-ul traditional. Nu dupa mult timp a avut loc un mare bal la Ankara. Era seara biruintei definitice a lui Mustafa in politica interna, victoria care l-a facut conducator absolut al Turciei. Barbatii erau imbracati in fracuri impecabile, iar femeile in rochii decoltate. Dansul a fost simbolul reconcilierii sexelor. "Nu suntem aici la un bal oficial", a spus Kemal; "trebuie sa fim veseli, binedispusi, sa ne amuzam". Intr-un colt erau mese de poker si bridge. In altul, un bufet cu sampanie.
Noaptea aceea a marcat intrarea femeilor in viata sociala a Turciei. Balurile s-au inmultit: bal pentru fondarea republicii, bal pentru aviatie, apoi serbarile Bosforului, la Palatul Dolmabahce, mari serate de binefacere la Istanbul. Si peste tot au fost deschise cursuri de dans. Astfel turcii au trecut de la tebekul lor la valsurile vieneze si jazz-urile moderne.
Incep sa se legalizeze noile moravuri. In 1926 Adunarea Nationala a votat abolirea Seiratului si a decis inlocuirea lui cu codul civil elvetian, adoptat in intregime, de la un cap la celalalt,
Astfel, intreaga tara s-a trezit peste noapte ca traieste intr-o societate in care institutia familiei si a proprietatii, in ale carei obiceiuri traiau de cinci secole, este complet europeana.
Intr-o zi Kemal s-a prezentat la Adunarea Nationala cu o palarie de Panama. Daca premerul Angliei ar fi venit la Camera in camasa de noapte, consternarea deputatilor nu ar fi fost mai mare decit a fost la Ankara, scriu ziarele vremii
Desfiintarea voa1u1ui a provocatc de asemenea, scene neasteptate.  La Trebizonda, femeile incercind sa reziste ordinului consiliului general, se serveau de umbrele pentru a-si ascunde fata.
Discursul lui Mustafa Kemal din 1925 a dat semnul schimbarii: "Am observat pe strada femei care-si ascund figura in dosul unor batiste. Am vazut apoi femei care intorc capul de cate ori se apropie de ele un barbat. Ce inseamna aceste maniere ridicole? Acestea sunt semne de ignoranta si de necivilizatie. A venit timpul ca aceste absurditati sa inceteze. Turcia nu va putea renaste decit prin libertatea femeii, prin egalitatea ei cu barbatul, prin uniunea celor doua sexe!"
Emanciparea femeilor a fost intarita apoi prin abolirea poligamiei, casatoria a devenit contract civil si divorţul a fost recunoscut ca actiune civila.