Treceți la conținutul principal

Banca Nationala, interventie pentru salvarea unei societati anonime pe actiuni

Banca Marmorosch-Blank a fost infiintata in 1884, de Isaac Marmorosch si Mauriciu Blanck, comanditati de bancile Pester Ungarische Comercial Banc si Blank fur Handel und Industrie Berlin, cu un capital de 5 milioane de lei. 
Mauritius Blanck
In decembrie 1904 s-a transformat in societate anonima de actiuni, cu un capital de 8 milioane de lei, impartit in 16.000 de actiuni a 500 de lei. Un an mai tarziu isi sporeste capitalul, iar in 1910 avea un capital social de 12.500.000 de lei. Este banca cu operatiunile cele mai intinse si are actiuni la numeroase intreprinderi industriale. A participat la toate imprumuturile pe care le-a constractat statul. 
Inainte ca Guvernul Romaniei sa ia decizia de a trimite tezaurul la Moscova, premierul Ion I.C. Bratianu i-a cerut opinia batranului bancher Blanck. Inteleptul evreu a respins categoric ideea primului ministru si a incercat sa-l convinga sa trimita banii Romaniei la Londra. Cum taxa de asigurare era de 10 milioane de lei aur si Bratianu se gandea ca valoarea asigurarii e prea mare, Blanck i-a spus: „Consider că într-o vreme când se prăpădesc miliarde prin război, o primă de asigurare chiar de 10 milioane pentru tezaurul țării noastre nu este exagerată". Premierul Bratianu nu l-a ascultat pe experimentatul bancher, iar tezaurul Romaniei pare, acum, pe veci pirdut.
În anii '20, Banca Marmorosch Blank era cea mai puternică bancă comercială din România. În 1923 banca avea 25 de sucursale în tara și patru în străinătate si controla 115 firme prin intermediul cărora era  legată de marile companii din fosta tabără a Aliaților din Primul Război Mondial, dar menținea, în paralel, și legături vechi pe care le avea cu bănci din tabăra opusă, precum Pester Ungarische Kommerzial Bank și Darmstdater Bank. Fondatorul ei, Mauriciu Blank, a murit in 1929 si a scapat de rusinea de a vedea cum usile elegante ale sediilor sunt luate cu asalt de mii de oameni furiosi. Este inmormantat in Padurea Baneasa, intr-un mic mausoleu proiectat de arhitectul Duiliu Marcu. Fiul lui (si urmas la conducerea bancii), mondenul Aristide Blanck nu a facut aceeasi politica inteleapta in administrarea bancii pe care o primise mostenire. A intrat in anturajul Regelui Carol al II-lea, i-a facut servicii acestuia (si Elenei Lupescu, amanta regala), a fost parte a camarilei care l-a sprijinit pe rege in dictatura pe care a instaurat-o in Romania anilor '30.
Dupa criza economica din 1930 Banca Marmorosch Blank a intrat în incapacitate de plată și nu a mai putut face față cererilor de restituire a depozitelor. In scurt timp a intrat în faliment, in ciuda interventiei Bancii Nationale care a incercat sa o salveze, preluându-i debite insolubile și acordându-i credite preferențiale. Ulterior Banca Marmorosch a obținut concesiunea pentru desfacerea de tutun și sare care fusesera până atunci monopolul exclusiv al Statului. Firma Discom, cea care a preluat, în numele băncii, monopolul statului în domeniul tutunului și țigărilor, s-a angajat să achite creditul acordat de către BNR într-un termen de 14 ani. B.M.B a reușit astfel să se mențină până în 1948, când a fost nationalizata.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti

Postări populare de pe acest blog

Prima nunta a Romaniei Regale: Carol si Elisabeta

Principele Carol al României a plecat, în 1869, în Occident să-şi aleagă soţia. Patru criterii de selecţie a viitoarei Doamne a României trebuiau respectate: trebuia să fie de acelaşi rang, să aibă o dotă pe măsură, să aibă o moralitate impecabilă şi familia, relaţiile şi rudele ei să sprijine politica statului român. Pe 28 septembrie 1869, prințul Carol a plecat spre Baden, unde urma să se întâlnească cu familia regală prusacă. Prințul Friedrich Wilhelm l-a îndemnat să lase deoparte toate celelalte probleme şi opţiuni și să încerce să o întâlnească pe prințesa Elisabeta de Wied, pe care Carol o cunoștea deja din 1861. Kronprinţul considera ca Elisabeta are exact acelaşi devotament în ceea ce privește îndatoririle oficiale ca prințul însuși. Friederich Wilhelm a propus chiar să organizeze el însuşi o întâlnire, ca și cum ar fi întâmplătoare, la Darmstadt, pe 13 octombrie, iar Carol al României a fost imediat de acord. Între timp, Carol a făcut o vizită în Franţa. Împăratul franc...
6 comentarii
Citiți mai multe

Cum au umilit-o comuniştii pe Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România

Alice Voinescu s-a născut pe 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru. La vârsta de cinci ani fetiţa știa să citească în română și germană, iar la șase ani învață limba franceză. Alice a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie din București şi în 1908 şi-a luat licența în filozofie cu Titu Maiorescu, apoi, la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat. În 1913 obține doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl, apoi i se propune o catedră la o universitate din Statele Unite și un post de lector la Paris. Alice Voinescu le refuză pe amândouă, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București, apoi conduce catedra de ...
7 comentarii
Citiți mai multe

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe