Banca Nationala, interventie pentru salvarea unei societati anonime pe actiuni

Banca Marmorosch-Blank a fost infiintata in 1884, de Isaac Marmorosch si Mauriciu Blanck, comanditati de bancile Pester Ungarische Comercial Banc si Blank fur Handel und Industrie Berlin, cu un capital de 5 milioane de lei. 

Mauritius Blanck

In decembrie 1904 s-a transformat in societate anonima de actiuni, cu un capital de 8 milioane de lei, impartit in 16.000 de actiuni a 500 de lei. Un an mai tarziu isi sporeste capitalul, iar in 1910 avea un capital social de 12.500.000 de lei. Este banca cu operatiunile cele mai intinse si are actiuni la numeroase intreprinderi industriale. A participat la toate imprumuturile pe care le-a constractat statul. 

Inainte ca Guvernul Romaniei sa ia decizia de a trimite tezaurul la Moscova, premierul Ion I.C. Bratianu i-a cerut opinia batranului bancher Blanck. Inteleptul evreu a respins categoric ideea primului ministru si a incercat sa-l convinga sa trimita banii Romaniei la Londra. Cum taxa de asigurare era de 10 milioane de lei aur si Bratianu se gandea ca valoarea asigurarii e prea mare, Blanck i-a spus: „Consider că într-o vreme când se prăpădesc miliarde prin război, o primă de asigurare chiar de 10 milioane pentru tezaurul țării noastre nu este exagerată". Premierul Bratianu nu l-a ascultat pe experimentatul bancher, iar tezaurul Romaniei pare, acum, pe veci pirdut.

În anii '20, Banca Marmorosch Blank era cea mai puternică bancă comercială din România. În 1923 banca avea 25 de sucursale în tara și patru în străinătate si controla 115 firme prin intermediul cărora era  legată de marile companii din fosta tabără a Aliaților din Primul Război Mondial, dar menținea, în paralel, și legături vechi pe care le avea cu bănci din tabăra opusă, precum Pester Ungarische Kommerzial Bank și Darmstdater Bank. Fondatorul ei, Mauriciu Blank, a murit in 1929 si a scapat de rusinea de a vedea cum usile elegante ale sediilor sunt luate cu asalt de mii de oameni furiosi. Este inmormantat in Padurea Baneasa, intr-un mic mausoleu proiectat de arhitectul Duiliu Marcu. Fiul lui (si urmas la conducerea bancii), mondenul Aristide Blanck nu a facut aceeasi politica inteleapta in administrarea bancii pe care o primise mostenire. A intrat in anturajul Regelui Carol al II-lea, i-a facut servicii acestuia (si Elenei Lupescu, amanta regala), a fost parte a camarilei care l-a sprijinit pe rege in dictatura pe care a instaurat-o in Romania anilor '30.

Dupa criza economica din 1930 Banca Marmorosch Blank a intrat în incapacitate de plată și nu a mai putut face față cererilor de restituire a depozitelor. In scurt timp a intrat în faliment, in ciuda interventiei Bancii Nationale care a incercat sa o salveze, preluându-i debite insolubile și acordându-i credite preferențiale. Ulterior Banca Marmorosch a obținut concesiunea pentru desfacerea de tutun și sare care fusesera până atunci monopolul exclusiv al Statului. Firma Discom, cea care a preluat, în numele băncii, monopolul statului în domeniul tutunului și țigărilor, s-a angajat să achite creditul acordat de către BNR într-un termen de 14 ani. B.M.B a reușit astfel să se mențină până în 1948, când a fost nationalizata.