Un medic
local a început să îl trateze și a aranjat ca micuţul să fie dus
a doua zi la Paris pentru a fi operat de un chirurg, dar niciun tratament nu a
putut salva organul deteriorat. Louis a suferit săptămâni întregi, iar infecția
a afectat şi celălalt ochi.
Braille a supraviețuit, dar până la vârsta de cinci ani era complet orb în
ambii ochi. Iniţial nu și-a dat seama că și-a pierdut vederea și, de
multe ori, întreba de ce este întotdeauna
întuneric. Părinții lui au depus eforturi mari pentru a-și crește copilul în mod
normal. Între 1816 și 1818 urmează cursurile școlii comunale din Coupvray, iar
în 1819 intră la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători din Paris.
Din 1822
Braille experimentează procedeul „scrierii nocturne” elaborat de Charles
Barbier și începe să lucreze la un nou sistem de scriere pentru nevăzători. Studiază
algebra, gramatica și geografia, iar în 1827 transcrie în alfabetul inventat de
el, cel pe care acum îl numim Braille, elementele de gramatică. În 1828 aplică
sistemul propriu și la notația muzicală. În anul 1833 Braille este numit
profesor la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători, iar în mai 1834 și-a prezentat sistemul de scriere la expoziția de industrie.
Curând,
starea lui de sănătate s-a agravat. O boală respiratorie persistentă, despre
care se credea că este tuberculoză, l-a obligat să renunţe la catedră la vârsta
de patruzeci de ani. A fost internat la infirmeria Institutului Regal din Paris,
unde a murit în 1852, la două zile după ce împlinise patruzeci și trei de ani.
În anul
1952, la împlinirea a 100 de ani de la moarte, trupul lui Louis Braille a fost
mutat, cu onoruri, în Panthéonul din Paris.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti