Copilul care nu vedea lumina: Louis Braille, atingerea geniului

 Louis Braille s-a născut la 4 ianuarie 1809 la Coupvray, un mic sat aflat la 40 km de Paris. La vârsta de 3 ani, în 1812, în urma unui accident produs în atelierul de pielărie al tatălui său, copilul s-a lovit la unul dintre ochi.

Un medic local a început să îl trateze și a aranjat ca micuţul să fie dus a doua zi la Paris pentru a fi operat de un chirurg, dar niciun tratament nu a putut salva organul deteriorat. Louis a suferit săptămâni întregi, iar infecția a afectat şi celălalt ochi.

Braille a supraviețuit, dar până la vârsta de cinci ani era complet orb în ambii ochi. Iniţial nu și-a dat seama că și-a pierdut vederea și, de multe ori, întreba de ce este întotdeauna întuneric. Părinții lui au depus eforturi mari pentru a-și crește copilul în mod normal. Între 1816 și 1818 urmează cursurile școlii comunale din Coupvray, iar în 1819 intră la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători din Paris.

Din 1822 Braille experimentează procedeul „scrierii nocturne” elaborat de Charles Barbier și începe să lucreze la un nou sistem de scriere pentru nevăzători. Studiază algebra, gramatica și geografia, iar în 1827 transcrie în alfabetul inventat de el, cel pe care acum îl numim Braille, elementele de gramatică. În 1828 aplică sistemul propriu și la notația muzicală. În anul 1833 Braille este numit profesor la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători, iar în mai 1834 și-a prezentat sistemul de scriere la expoziția de industrie.

Curând, starea lui de sănătate s-a agravat. O boală respiratorie persistentă, despre care se credea că este tuberculoză, l-a obligat să renunţe la catedră la vârsta de patruzeci de ani. A fost internat la infirmeria Institutului Regal din Paris, unde a murit în 1852, la două zile după ce împlinise patruzeci și trei de ani.

În anul 1952, la împlinirea a 100 de ani de la moarte, trupul lui Louis Braille a fost mutat, cu onoruri, în Panthéonul din Paris.