Treceți la conținutul principal

Moartea balerinului - Rudy Nureev, dansul spre libertate


Rudolf Nureev s-a născut pe 17 mai 1938 în zona Irkutsk, în timp ce mama sa călătorea cu trenul, prin Siberia, spre Vladivostok, unde tatăl lui era comisar politic. Rudy a copilărit în Bașchiria, astăzi o mică republică suverană din Rusia. Copilul a fost atras de dansurile populare bașkire, iar din 1955 a început să urmeze cursurile de balet, fiind invitat la Institutul Coregrafic din Vaganova, patronat de Școala de balet Kirov din Leningrad.
Cu toate ca a început studiul baletului la vârsta de 17 ani, relativ târziu pentru a face o carieră de balerin, Nureev a devenit repede recunoscut ca artistul cel mai talentat al școlii pe care o urma.

Anul 1961 a fost un punct de cotitură în viața lui: în urma unui accident, prim-solistul Baletului Kirov, Konstantin Sergheev, nu a mai putut dansa, iar în locul acestuia, pentru un spectacol la Paris, a fost ales Nureev.

Ajuns în Franţa, Rudy a fost încălcat regulile privind relaţiile cu străinii și, probabil, a frecventat barurile gay din Paris, ceea ce a alarmat conducerea companiei de balet Kirov și agenții KGB care îl urmăreau. KGB-ul a vrut să-l trimită înapoi în Uniunea Sovietică, iar pe 16 iunie 1961, când compania Kirov a mers la aeroportul Le Bourget din Paris pentru a zbura la Londra, unde artiştii aveau alte spectacole, unul dintre ofiţerii KGB l-a luat deoparte pe Nureev și i-a spus că el trebuie să se întoarcă la Moscova pentru un spectacol special la Kremlin, în loc să meargă la Londra cu restul companiei. Suspicios, balerinul a refuzat. Apoi i s-a spus că mama lui e grav bolnavă și că trebuie să se întoarcă imediat acasă pentru a o vedea. 

Nureev a refuzat din nou, crezând că, la întoarcerea în URSS, urmează să fie arestat. Cu ajutorul poliției franceze și al unei prietene, balerinul a scăpat de presiunile KGB și a cerut azil politic. După o săptămână, semnase un contract cu Grand Ballet du Marquis de Cuevas.

Autoritățile sovietice le-au cerut tatălui, mamei și profesorului de dans să-i scrie, cerându-i să se întoarcă la Moscova, dar fără efect. Deși mai târziu a solicitat guvernului sovietic să îi permită să-și viziteze mama, nu a fost lăsat să facă acest lucru până în 1987, când aceasta era pe moarte și preşedintele URSS Mihail Gorbaciov a aprobat personal vizita lui Nureev.
În perioada pariziană, Rudy l-a cunoscut pe balerinul Erik Bruhn, care i-a devenit prieten și partener de viață.

În 1962, tânărul este invitat de balerina Margot Fonteyn pentru a dansa într-o gală de balet la Londra. Pentru următorii aproape 30 de ani, balerinul rămâne în Anglia, unde are un contract la Royal Ballet şi dansează în Lacul Lebedelor, Giselle, Frumoasa din pădurea adormită, Spărgătorul de nuci, Romeo și Julieta, Corsarul, Don Quijote.
În anii '80, se îmbolnăvește de SIDA, iar în 1983 devine directorul Baletului Operei din Paris, urmând ca, peste cinci ani, în 1988, Nureev să fie numit Cavaler al Legiunii de Onoare. Iniţial nu dă importanţă bolii şi timp de câțiva ani a negat pur și simplu că ceva nu este în regulă cu sănătatea sa. Cu toate acestea, la sfârșitul anilor '80, capacitățile sale fizice erau dramatic diminuate. Boala a avut o evoluţie semnificativă abia în vara anului 1991 și balerinul a intrat în faza finală în primăvara anului 1992.
În martie 1992, el a apărut ca dirijor în fața publicului la Teatrul de Operă și Balet Academic Tatarstan Musa Cälil. Revenind la Paris cu febră ridicată, a fost internat la spitalul Notre Dame du Perpétuel Secours din Levallois-Perret și a fost operat de pericardită.
În iulie 1992, Nureev a prezentat semne că îşi revine şi a renunțat la tratamentul pentru SIDA, dar starea i s-a agravat fulgerător. Ultima sa apariție publică a fost pe 8 octombrie 1992, la premiera unei noi producții pentru Baletul Operei din Paris. Ministrul culturii francez Jack Lang i-a acordat în acea seară cea mai înaltă distincție a Franței în domeniul artistic: Commandeur des Arts et des Lettres.
Rudy Nureev a murit pe 6 ianuarie 1993, la vârsta de 54 de ani, şi este înmormântat în cimitirul Sainte-Genevieve-des-Bois.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp