Treceți la conținutul principal

Principesa Mărioara a României: dramele unui destin regal

Principesa Mărioara s-a născut pe 6 ianuarie 1900, la Castelul Friedenstein din Gothe. Întâmplător, în acea perioadă la opera din Gotha se prezenta creația compozitorului francez Ambroise Thomas, "Mignon", o operă comică în trei acte bazată pe o povestire a lui Goethe, care a inspirat diminutivul de alint al micuței principese.

Copilăria Mărioarei se va desfășura la Palatul Cotroceniul, reabilitat de Regele Carol I și dăruit lui Ferdinand și Mariei șo la Castelul Pelișor. Cel mai apropiat dintre frații ei va fi Nicolae. Copiii vor fi educați de părintele Mazarie la religie, de Vasile Păun la limba română, domnișoara Păun la limba franceză și Nicolae Iorga la istorie. Pregătirea la muzică le-a oferit-o George Enescu.

Principesa Mărioara avea deja 16 ani când fratele ei cel mic, ultimul născut al Reginei Maria, Principele Mircea, a murit, iar decesul a afectat-o foarte mult. În timpul refugiului familiei regale la Iași, Mărioara o însoțea adesea pe mama ei în activitățile de caritate, îngrijind soldații răniți în timpul războiului. După război, în 1919, principesa a studiat pentru un an la școala de fete Heathfield din Ascot, acolo unde mai târziu va învăța și Principesa Ileana.

Regina Maria l-a cunoscut într-una dintre călătoriile ei la Paris pe Alexandru al Serbiei și, plăcându-l mult pe tânăr, i-a venit ideea unei căsătorii a fiicei sale mijlocii cu el, deși acesta nu făcea parte dintr-o dinastie cu mare vechime. În ziua de Crăciun a anului 1921, la Castelul Peleș, s-a oficiat logodna dintre Alexandru, noul rege al Iugoslaviei, și principesa Mărioara. Ceremonia religioasă a logodnei a avut loc pe 20 februarie 1922, la Palatul Cotroceni, iar pe 21 februarie seara s-a organizat dineul de gală.

La scurt timp după sosirea în Serbia, Mignon a început să învețe limba sârbă și să ia lecții de istorie. Cuplul a avut trei băieți - Prințul Petru, Prințul Tomislav și Prințul Andrei. Pe 8 octombrie 1934, regele Alexandru a fost asasinat în timp ce se afla într-o vizită de stat în Franța, în portul Marsilia.

Astfel Mărioara a devenit regina mamă a Iugoslaviei, iar fiul cel mare a devenit rege sub numele de Petru al II-lea al Iugoslaviei, ultimul suveran iugoslav. În momentul deschiderii testamentului defunctului rege Alexandru s-a văzut că fostul monarh încredințase regența nu Mărioarei, soția sa, ci vărului său, prințul Pavle Karadordevici, fiul lui Arsenjie, fratele tatălui său Petru I. În martie 1941, regele Petru, ajuns la vârsta de 17 ani, a fost proclamat major, și a participat la o lovitură de stat susținută de britanici, dar curând Serbia avea să fie într-o situație politico-militară extrem de complicată, iar familia regală a plecat în exil.

Ajuns la Londra, în 1944, tânărul rege Petru a decis să se căsătorească cu Alexandra a Greciei și nu s-a mai întors niciodată în Serbia pentru că monarhia fusese abolită prin referendum, deși el refuzase să abdice.

Regina mamă Mărioara a murit în exil la Londra, pe 22 iunie 1961, la vârsta de 61 de ani, și a fost înmormântată la "Royal Burial Ground". În 2013 a fost reînhumată la Mausoleul Regal Oplenac de lângă Belgrad, acolo unde se afla înhumat, din 1934, și soțul ei, Regele Alexandru I al Iugoslaviei.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp