Principesa Mărioara s-a născut pe 6 ianuarie 1900, la Castelul Friedenstein din Gothe. Întâmplător, în acea perioadă la opera din Gotha se prezenta creația compozitorului francez Ambroise Thomas, "Mignon", o operă comică în trei acte bazată pe o povestire a lui Goethe, care a inspirat diminutivul de alint al micuței principese.
Copilăria Mărioarei se va desfășura la Palatul Cotroceniul, reabilitat de Regele Carol I și dăruit lui Ferdinand și Mariei șo la Castelul Pelișor. Cel mai apropiat dintre frații ei va fi Nicolae. Copiii vor fi educați de părintele Mazarie la religie, de Vasile Păun la limba română, domnișoara Păun la limba franceză și Nicolae Iorga la istorie. Pregătirea la muzică le-a oferit-o George Enescu.
Principesa Mărioara avea deja 16 ani când fratele ei cel mic, ultimul născut al Reginei Maria, Principele Mircea, a murit, iar decesul a afectat-o foarte mult. În timpul refugiului familiei regale la Iași, Mărioara o însoțea adesea pe mama ei în activitățile de caritate, îngrijind soldații răniți în timpul războiului. După război, în 1919, principesa a studiat pentru un an la școala de fete Heathfield din Ascot, acolo unde mai târziu va învăța și Principesa Ileana.
Regina Maria l-a cunoscut într-una dintre călătoriile ei la Paris pe Alexandru al Serbiei și, plăcându-l mult pe tânăr, i-a venit ideea unei căsătorii a fiicei sale mijlocii cu el, deși acesta nu făcea parte dintr-o dinastie cu mare vechime. În ziua de Crăciun a anului 1921, la Castelul Peleș, s-a oficiat logodna dintre Alexandru, noul rege al Iugoslaviei, și principesa Mărioara. Ceremonia religioasă a logodnei a avut loc pe 20 februarie 1922, la Palatul Cotroceni, iar pe 21 februarie seara s-a organizat dineul de gală.
La scurt timp după sosirea în Serbia, Mignon a început să învețe limba sârbă și să ia lecții de istorie. Cuplul a avut trei băieți - Prințul Petru, Prințul Tomislav și Prințul Andrei. Pe 8 octombrie 1934, regele Alexandru a fost asasinat în timp ce se afla într-o vizită de stat în Franța, în portul Marsilia.
Astfel Mărioara a devenit regina mamă a Iugoslaviei, iar fiul cel mare a devenit rege sub numele de Petru al II-lea al Iugoslaviei, ultimul suveran iugoslav. În momentul deschiderii testamentului defunctului rege Alexandru s-a văzut că fostul monarh încredințase regența nu Mărioarei, soția sa, ci vărului său, prințul Pavle Karadordevici, fiul lui Arsenjie, fratele tatălui său Petru I. În martie 1941, regele Petru, ajuns la vârsta de 17 ani, a fost proclamat major, și a participat la o lovitură de stat susținută de britanici, dar curând Serbia avea să fie într-o situație politico-militară extrem de complicată, iar familia regală a plecat în exil.
Ajuns la Londra, în 1944, tânărul rege Petru a decis să se căsătorească cu Alexandra a Greciei și nu s-a mai întors niciodată în Serbia pentru că monarhia fusese abolită prin referendum, deși el refuzase să abdice.
Regina mamă Mărioara a murit în exil la Londra, pe 22 iunie 1961, la vârsta de 61 de ani, și a fost înmormântată la "Royal Burial Ground". În 2013 a fost reînhumată la Mausoleul Regal Oplenac de lângă Belgrad, acolo unde se afla înhumat, din 1934, și soțul ei, Regele Alexandru I al Iugoslaviei.
Copilăria Mărioarei se va desfășura la Palatul Cotroceniul, reabilitat de Regele Carol I și dăruit lui Ferdinand și Mariei șo la Castelul Pelișor. Cel mai apropiat dintre frații ei va fi Nicolae. Copiii vor fi educați de părintele Mazarie la religie, de Vasile Păun la limba română, domnișoara Păun la limba franceză și Nicolae Iorga la istorie. Pregătirea la muzică le-a oferit-o George Enescu.
Principesa Mărioara avea deja 16 ani când fratele ei cel mic, ultimul născut al Reginei Maria, Principele Mircea, a murit, iar decesul a afectat-o foarte mult. În timpul refugiului familiei regale la Iași, Mărioara o însoțea adesea pe mama ei în activitățile de caritate, îngrijind soldații răniți în timpul războiului. După război, în 1919, principesa a studiat pentru un an la școala de fete Heathfield din Ascot, acolo unde mai târziu va învăța și Principesa Ileana.
Regina Maria l-a cunoscut într-una dintre călătoriile ei la Paris pe Alexandru al Serbiei și, plăcându-l mult pe tânăr, i-a venit ideea unei căsătorii a fiicei sale mijlocii cu el, deși acesta nu făcea parte dintr-o dinastie cu mare vechime. În ziua de Crăciun a anului 1921, la Castelul Peleș, s-a oficiat logodna dintre Alexandru, noul rege al Iugoslaviei, și principesa Mărioara. Ceremonia religioasă a logodnei a avut loc pe 20 februarie 1922, la Palatul Cotroceni, iar pe 21 februarie seara s-a organizat dineul de gală.
La scurt timp după sosirea în Serbia, Mignon a început să învețe limba sârbă și să ia lecții de istorie. Cuplul a avut trei băieți - Prințul Petru, Prințul Tomislav și Prințul Andrei. Pe 8 octombrie 1934, regele Alexandru a fost asasinat în timp ce se afla într-o vizită de stat în Franța, în portul Marsilia.
Astfel Mărioara a devenit regina mamă a Iugoslaviei, iar fiul cel mare a devenit rege sub numele de Petru al II-lea al Iugoslaviei, ultimul suveran iugoslav. În momentul deschiderii testamentului defunctului rege Alexandru s-a văzut că fostul monarh încredințase regența nu Mărioarei, soția sa, ci vărului său, prințul Pavle Karadordevici, fiul lui Arsenjie, fratele tatălui său Petru I. În martie 1941, regele Petru, ajuns la vârsta de 17 ani, a fost proclamat major, și a participat la o lovitură de stat susținută de britanici, dar curând Serbia avea să fie într-o situație politico-militară extrem de complicată, iar familia regală a plecat în exil.
Ajuns la Londra, în 1944, tânărul rege Petru a decis să se căsătorească cu Alexandra a Greciei și nu s-a mai întors niciodată în Serbia pentru că monarhia fusese abolită prin referendum, deși el refuzase să abdice.
Regina mamă Mărioara a murit în exil la Londra, pe 22 iunie 1961, la vârsta de 61 de ani, și a fost înmormântată la "Royal Burial Ground". În 2013 a fost reînhumată la Mausoleul Regal Oplenac de lângă Belgrad, acolo unde se afla înhumat, din 1934, și soțul ei, Regele Alexandru I al Iugoslaviei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Daca v-a placut articolul si imaginile sau aveti comentarii si completari, va rog sa imi scrieti