Treceți la conținutul principal

Iranul de altădată: Venus din Asia || Superba prinţesă Fawzia



Prințesa Fawzia s-a născut la palatul Ras el-Tin din Alexandria, fiind fiica cea mare a sultanului Fuad I al Egiptului și Sudanului (mai târziu regele Fuad). În 1939 Prințesa Fawzia a Egiptului s-a căsătorit prințul moștenitor al Iranului, Mohammad Reza Pahlavi. După doi ani prințul moștenitor i-a succedat tatălui său care era în exil și a devenit Șah al Iranului.
Cei doi au avut un singur copil, o fiică, dar mariajul lor a fost nefericit. După nașterea fiicei cuplului, regina Fawzia a obținut un divorț egiptean în 1945, după care s-a mutat la Cairo. Divorțul a fost recunoscut de Iran după mai mulți ani, pe 17 noiembrie 1948, regina Fawzia recuperându-și astfel și titlul de prințesă a Egiptului. O condiție majoră a divorțului a fost ca fiica ei să rămână în Iran.
În anunțul oficial al divorțului, s-a afirmat: "climatul persan a pus în pericol starea de sănătate a împărătesei Fawzia, și, prin urmare, şahul a fost de acord ca sora regelui egiptean să divorțeze." Într-o altă declarație oficială, Șahul a declarat că desfacerea căsătoriei "nu poate afecta în niciun fel relațiile existente de prietenie dintre Egipt și Iran."
Frumoasa Fawzia s-a recăsătorit în 1949 cu un colonel și diplomat egiptean, Ismail Chirine. Mariajul lor a fost unul lung și fericit, au avut împreună un fiu şi o fiică, iar copiii au primit educaţie occidentală.
Prințesa Fawzia a trăit întreaga viață în locuința din Alexandria sau în Europa, unde și-a urmat soțul în misiunile lui diplomatice. Fawzia era vedeta posturilor de televiziune și a ziarelor care vânau imagini cu chipul său minunat la orice ieșire publică.
La bătrânețe, Fawzia s-a retras într-o casă modestă în Alexandria, Egipt. Aici a murit, în iulie 2013, la vârsta de 91 de ani.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp