Treceți la conținutul principal

Elena Farago, povestea unei vieţi dedicate copiilor


Elena Farago s-a născut pe 29 martie 1878 la Bârlad, în familia modestă a lui Francisc și Anastasia Paximade. Clasele primare şi două clase gimnaziale le-a urmat în oraşul natal, la pensioanele Varlaam şi Drouhet.
În perioada 1884-1890, asupra familiei Paximade se abat multe necazuri. Mor trei dintre cei şapte copii, iar în anul 1890, pe când avea doar 12 ani, fetiţa a rămas orfană de mamă și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici.

Cinci ani mai târziu, în 1895 Elena a rămas și fără tată şi, îmbolnăvindu-se de anemie severă, a fost nevoită să plece la București, unde a locuit la un frate mai mare. Este internată la spitalul Colţea şi, refacută după boală, se angajează în casa ziaristului Gh. Panu, unde îl cunoaşte pe Caragiale care este impresionat de povestea tinerei şi decide să o sprijine. Timp de doi ani lucrează ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde l-a cunoscut pe economistul Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț.

Elena Farago a debutat în 1898, la doar 20 de ani, cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma, iar în 1902 publică prima poezie în ziarul România muncitoare.

În anul 1906, tânăra publică primul său volum de poezii, la îndemnul lui Nicolae Iorga, a cărui prietenă și confidentă a fost. Din 1907 se stabilește la Craiova, urmându-l pe soţul ei, Francisc Farago, care este numit director al Bancii Populare din oraş.

Poeta sprijină răscoala țărănească împotriva arendaşilor şi marilor proprietari de pământuri care se răspândise în toată ţara, motiv pentru care a fost arestată și eliberată numai la intervențiile lui Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea. În 1913 se va naște fiica Elenei, Cocuța, care va deveni şi ea scriitoare.

În 1921 Elena Farago este numită director al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fundație pe care o va conduce timp de 30 de ani. În 1922 fondează la Craiova revista literară Năzuința, la care au colaborat Simion Mehedinți, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu. De asemenea a patronat și revista pentru copii și tineret Prietenul Copiilor.
Elena Farago a murit la vârsta de 75 de ani pe 4 ianuarie 1954, la Craiova, după o lungă suferință.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp