Treceți la conținutul principal

Elina și Matei Basarab, ctitori de biserici și apărători ai culturii


Matei din Brâncoveni (sau Brâncoveanu) s-a născut în anul 1580 și a fost fiul lui Danciul din Brâncoveni, un fost mare vornic din timpul domniilor lui Ștefan Surdul și Alexandru al III-lea cel Rău și oștean al lui Mihai Viteazul. Mama lui a fost jupâneasa Stanca, iar tânărul Matei a fost, la rândul lui, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul și comandant al detașamentelor oamenilor liberi și breslașilor din Craiova.
Aga Matei Basarab s-a căsătorit cu Elina Năsturel, cea de-a patra fiică a marelui logofăt Radu Năsturel din Fierăști (Hierăști) și soră a cărturarului Udriște Năsturel, pe când ea avea doar 14 ani. Tânăra provenea dintr-o familie care punea preț de învățătură, astfel că Elina a învăţat slavona şi greaca și a studiat literatura, arta şi istoria.
Cuplul a avut un singur copil, pe micul Mateiaș, dar acesta a murit în primii ani de viață și Elina nu a mai putut da naștere unui alt moștenitor. Mai târziu, Elina și Matei Basarab l-au înfiat pe fiul lui Udriște Năsturel, fratele Elinei, pe care tot ei îl botezaseră cu numele fiului lor, Mateiaș, dar și acest băiat a murit în adolescență.
Aga Basarab a încercat să preia tronul Țării Românești cu ajutorul lui Rakoczy I al Transilvaniei, pretinzând că este dreptul său de coborâtor din bătrânii Basarabi, iar Înalta Poartă a ținut cont de darurile făcute personal de Matei și i-a încredințat tronul cu toată împotrivirea  intereselor grecești în fruntea cărora se afla bogătașul Celebi Curt.
Noul domn a fost înscăunat în 1632 și în timpul domniei a menținut pacea cu Turcia, a încheiat tratate de alianță și prietenie cu Gheorghe Rákóczi I, cu Sfântul Imperiu Roman, cu Polonia și Veneția.
Cei  22 de ani ai domniei lui Matei Basarab sunt considerați o perioadă de înflorire culturală, domnul fiind un adevarat Mecena, un protector al culturii și sprijinitor al ortodoxiei. Basarab a ridicat 46 de biserici și a sprijinit refacerea multor altora, atât în țară, cât și la Muntele Athos sau la sud de Dunăre, la Vidin și Sistov. În 1645, de exemplu, Matei Basarab a plătit taxele pentru întreg muntele Athos, iar toate aceste fapte vor face să fie considerat cel mai mare ctitor ortodox al poporului roman.
Cea mai cunoscută ctitorie a lui Matei Basarab este Mănăstirea Arnota din Vâlcea, ridicată în doar trei ani, pe locul unui lăcaș de cult mai vechi. Aici sunt pictate portretele votive ale lui Matei Basarab și Doamnei Elina. Domnitorul, înfățișat bătrân, cu părul alb, este considerat unul dintre cele mai frumoase portrete de voievozi români care s-au păstrat până astăzi.
Tot el este cel care a introdus prima legislație scrisă: "Pravila mică", tipărită la mănăstirea Govora, în 1640, o culegere de legi despre obligațiile clerului, călugărilor, probleme referitoare la familie, căsătorie și obiceiuri de drept și "Îndreptarea legii", tipărită la Târgoviște, în 1652.
Matei Basarab a murit pe 19 aprilie 1654, la vârsta de 74 de ani, din cauze naturale, la un an după moartea mai tinerei lui soții, Elina.
A fost initial înmormântat la Târgoviște, de unde a fost mutat patru ani mai târziu, în 1658, la Mănăstirea Arnota, slujba fiind ținută de un sobor de preoți, în frunte cu patriarhul Macarie Zaim al Antiohiei și cu fiul acestuia, cărturarul Paul de Alep, care avea și rolul de secretar al lui Macarie și care se aflau la acel moment în Țara Românească. Tot la Mănăstirea Arnota se află și mormântul Doamnei Elina, soția voievodului.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

INEDIT: VIDEOINTERVIU CU REGINA MARIA_ROMANIA_9 MAI 1929

Vizita Reginei Maria in America, in toamna anului 1926, a creat multa valva in presa de peste Ocean. Camerele video au insotit-o peste tot, oficialitatile i-au adus omagiile, poporul american a privit-o cu admiratie. Regina insasi a relatat in jurnalul sau impresiile pe care vizita peste Ocean i le-au lasat. Trei ani mai tarziu, cand o echipa a Fox Movietone News a venit in Romania, Regina a inregistrat un interviu vide o in care vorbeste despre aceasta calatorie fascinanta, dar si despre viata ei si despre speranta. Filmul de arhiva apartine si este pastrat in biblioteca University of South Carolina si cred ca nu a fost vizionat pana acum decat, eventual, in cercuri restranse. L-am descoperit dupa o cercetare minutioasa si cred ca este momentul sa il fac cunoscut. M-as bucura sa aflu impresiile dvs despre aceste imagini pretioase care apartin istoriei Romaniei moderne, despre aceasta Regina atat de iubita, descoperita in anii din urma putin cate putin si care mai are inca, la atatia

Destinul Marchizei de Pompadour

Jeanne Antoinette Posson, devenită mai târzu marchiză de Pompadour, l-a întâlnit pe Ludovic al XV-lea în februarie 1745, la un bal mascat dat în onoarea căsătoriei Delfinului si a fost cea mai cunoscută amantă a regelui Frantei. Era o femeie extrem de frumoasă, conform gustului epocii, primise o ed ucație aleasă, era cultă, inteligentă și il iubea pe rege. Avea însă un defect major: nu avea niciun rang nobiliar. Regele, pentru a-i permite să să prezinte la Curte și pentru a deveni doamnă de onoare a reginei, i-a oferit titlul de marchiză. Ludovic a fost obligat să procedeze astfel, mai ales dupa ce s-au înmulțit cârcotelile la adresa tinerei Jeanne Antoinette căreia i se spunea poissonnades (un cuvânt asemănător cu "tocană de pește"). În ciuda criticilor persistente referitoare la condiția ei socială și intelectuală, madame de Pompadour a avut o mare influență asupra artelor în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea. Trebuie spus că, la prima ei căsătorie, a primit ca dar de nu

Călugărița-sublocotenent Marina Hociotă, în slujba țării în timpul celor două războaie mondiale

Marina Hociotă s-a născut pe 19 august 1896 într-o familie de ciobani din Săliște, lângă Sibiu. Tatăl ei a murit de gută înainte ca fetița să împlinească 12 ani, iar această pierdere a făcut-o pe Marina să-și părăsească satul natal la vârsta de 14 ani și să traverseze munții Carpați la Mănăstirea Văratec, în România. S-a adăpostit aici și a devenit călugăriță la 18 ani, luându-și numele monahal Mina, sub îndrumarea mătușii ei, Maica Melania Cruțiu. În 1914, după izbucnirea Primului Război Mondial, în timpul celor doi ani de neutralitate a României, Crucea Roșie a organizat cursuri speciale de asistență medicala în mai multe centre din țară, inclusiv la Mănăstirea Văratec. Tânăra călugăriță s-a oferit voluntar: „Vă puteți închipui ce bucurie am simțit când am putut să slujim și să ajutăm pe frații noștri, care s-au angajat în luptă pentru a ne elibera de sub jugul străin, unguresc.” În mai 1916, Ministerul de Război a pregătit mobilizarea generală, iar Maica Mina a fost repartizat la sp