Duminica
însângerată este numele sub care a rămas în istorie masacrul petrecut pe 22 ianuarie 1905 la Sankt Petersburg, în
timpul căruia demonstranții pașnici, neînarmați, care doreau să-i înmâneze o
petiție țarului Nicolae al II-lea au fost împușcați de gărzile imperiale în
Sankt Peterburg.
Marșul
fusese organizat de preotul Gapon, un agent provocator aflat pe ștatele de
plată ale Ohranei, poliția secretă țaristă.
Preotul
Gheorghi Gapon era fondatorul Uniunii muncitorilor din fabricile și uzinele
rusești, organizație înfiintată și sponsorizată de poliție, cu scopul de a abate
nemulțumirile populației de la activitățile revoluționare. La sfârșitul lunii
decembrie 1904, muncitorii de la uzinele Putilov au intrat în grevă și în
sprijinul lor s-au declanșat greve de sprijin și în alte fabrici, numărul
protestatarilor ridicându-se la aproape 80.000 de oameni. 
Până pe 8
ianuarie 1905, Sankt Petersburg ajunsese să fie lipsit de electricitate și de
ziare, toate zonele publice fuseseră declarate închise. Părintele Gapon a
organizat o procesiune pașnică a muncitorilor către Palatul de Iarnă, cu scopul
de a-i înmâna o petiție țarului Nicolae al II-lea în acea duminică. Deși fusese
prevenit să nu înceapă deplasarea, el nu a ținut cont de avertismente. Au fost
aduse trupe care au înconjurat Palatul și au ocupat și alte puncte de
importanță strategică din oraș. Dar țarul a părăsit capitala pe 8 ianuarie
îndreptându-se către Țarskoe Selo, fără să ia în calcul o eventuală negociere
cu nemulțumiții.
Muncitorii
greviști și familiile lor s-au adunat în șase puncte ale orașului.
Protestatarii, cu icoane în mâini, cântând imnuri religioase, s-au îndreptat
către Palatul de Iarnă, fără să fie împiedicați de poliție. În fruntea
coloanelor se aflau femei și copii, tocmai pentru a preveni atacul armatei.
Pichetele militare amplasate lângă Palatul de Iarnă au tras mai multe focuri de
avertisment, după care au tras direct în mulțime. Liderul protestatarilor,
părintele Gapon, a fost împușcat în apropiere de Poarta Narva. Aproximativ 40
de persoane din preajma lui au fost ucise, dar el a scăpat cu câteva răni.
Numărul
exact al victimelor nu este cunoscut nici astăzi. Oficialii guvernului rus au
declarat că au fost uciși 96 de demonstranți și alți 333 au fost răniți, dar sursele
antiguvernamentale au declarat că au fost peste 4.000 de morți. 
Țarul
Nicolae al II-lea a descris evenimentele ca „dureroase”. În scurt timp, zvonurile
despre incident s-au răspândit în tot orașul și au izbucnit revolte și jafuri.
Organizația lui Gapon a fost desființată, iar părintele a părăsit rapid țara. Se
spune că l-a blestemat pe țar și, din străinătate, a început să aibă legături
strânse cu eserii. După publicarea Proclamației din octombrie, Gapon s-a
reîntors în Rusia și a reluat legăturile cu Ohrana. În octombrie 1905 a fost
asasinat de Organizația Combatantă a partidului eserilor, fiind învinuit de
colaborare cu poliția secretă, și a fost spânzurat într-o casă țărănească din
Finlanda de către Pinhas Rutenberg.
.
Să fi fost asta scânteia care a aprins Marea Revoluție din Octombrie?.. Nu aș ști să spun, presupunând că nemulțumirile se adunau..poate. A fost un act calculat revoluția rușilor?..nici asta nu știu. Dat fiind faptul că noua putere nu era prea creștină, am putea presupune contrariul, dar să nu uităm că primul război mondial a pornit de la un fleac... Să ne amintim că uneori furia mocnită nu dă nimic bun, și gândind așa să apreciem diplomația, când diplomația cade, cad și capete. Vinovate sau nu. Așa că am putea doar presupune că poporul nu trebuie subestimat niciodată. Chiar dacă sunt proști, sunt mulți – vorba Lăpușneaneanului... 😊
RăspundețiȘtergereCorect, va multumesc pentru comentariu.
Ștergere